https://blog.revistaderecenzii.com/

Zorii când porniră neaua,
În cotlonul său de ani
A fătat șapte cățeaua
Cățelandri roșcovani.

Până-n seară mângâindu-i
Ea i-a lins și netezit,
Pe sub coastele-aburinde
Picura omăt topit.

În amurg când vrea găina
În coteț un loc ascuns
A venit ursuz stăpânul
Și coteii-n sac i-a pus.

Și din urma lor smerită
Prin troiene-a alergat…
Mult timp apa înnegrită
Nu s-opri din tremurat.

Când ea se târî spre casă
Tot lingându-și pașii grei
Văzând Luna luminoasă
O crezu-un cățel de-al ei.

În albastra înălțare
Scheuna cu-atâta dor
Însă Luna după zare
S-a ascuns nepăsător.

Mută ca după pomana
Când i-au dat o piatră-n râs
Picură din ochi sărmana
Aurite stele-n nins.

Traducere V. Bragagiu

Sursa: http://poetii-nostri.ro/serghei-esenin-cant-despre-caine–traducere-vbragagiu-poezie-id-6633/