https://blog.revistaderecenzii.com/

Leagănul alb lângă ușa deschisă
Iarna vrăbii, vara fluturi și mușcate,
Piața. Birjarii, cai adormiți,
Felinarul. Cârciumi aburite
Cafeneaua „La Doi Băieți”,
Haine, haine, pălării și haine…
Piața cu patru colțuri,
Patru străzi
Patru biserici
Pe deal în sus Sfânta Paraschiva
Ultimul popas. Corul, popa-n odăjdii,
Dricul, fracul lui Limbă lăutarul,
Muzica militară, tobe
Voaluri negre, ciori.
Gologani aruncați spre cer căzând năuci
În noroi și-n mâini de țigani,
În vale, cimitirul. Noaptea
Cucuvaia din turn plânge pentru cei trași pe roată
Arși de vii, burți spintecate de ghete negre murdare…
Bunica ieșea de la slujbă, la patru
Urca dealul greu, cernită,
Cu dreapta strângea mătăniile roase
Cu stânga, darul, mălai dulce,
Altă stradă. Plimbările la șase.
Turnurile, parcul în fum.
Vals și mazurcă
Slujnice la braț cu ordonanțele
În pantofi de pâslă, miros de „Plugari”,
Gara, castanul la fereastră.
Pe balcon fata șefului așteaptă trenul
Încolăcită-n năframa neagră.

II

Han agățat între mare și stânci
Sub el lacul. Răsărit, flamboaianții strig.
Ghitare. Cratiți cântând
Tobe-ncinse în focul din colțul străzii
Copii, ologi, orbi și câini
Pasul reginei, regina neagră
Albastra regin coborând dealul
Prăpăstii seci pline de stele…
Vrăjitoarele aprind colivele mării
Cocoșul așteaptă
Regii își pun mantiile albe
Îngerii negri înfig lumânări
Lângă val.

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/poetry/13984919/Balcoane

https://blog.revistaderecenzii.com/

Niște babe-și țin sub fereastră soborul.
Liniștea-i dumicată de foanfa lor răgușeală.
De pe-un butuc mărgelatele muște-și iau zborul
Și-n pădurea unui pieptar dau toate năvală.
Babele par spre-o cernită dumbravă să cate,
Unde pâlpâie feștilele unor fulgere rare.
Își sumeț poalele sucnelor învârstate
Și clipesc din roasele gene a-ngândurare.
”Se-ntoarce de ploaie, sunt de părere, vorbă nu-ncape,
Cerul e fumegos cum nu i-i felul să fie
Și azi dimineață se vedea pe
Blide ceva ca o mâzgă acrie,
Iar laptele nu degeaba s-a sărbezit în șiștare
Și doniți în pivniță, mai-mai să se strice,
Și puicile cârâie altfel prin coticare,
Gândești că abia mai răsuflă bietele pe gârlice”.
Bătrânele mai pomenesc și de sfântul
Care-mi mână caii prin înalta tărie,
În timp ce prin văzduhul aburos vântul
Aduce izul reavăn al ploii ce va să vie.

(1915)

Traducere Ioanichie Olteanu

Sursa: http://poetii-nostri.ro/serghei-esenin-babele-poezie-id-16674/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ca robul ce cântă amar în robie,
Cu lanțul de brațe, un aer duios,
Ca râul ce geme de rea vijelie,
Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros.

Un crin se usucă și-n laturi s-abate
Când ziua e rece și cerul în nori,
Când soarele-l arde, când vântul îl bate,
Când grindina cade torente pe flori;

Așa făr’ de veste pe zilele mele
O soartă amară amar a bătut,
Și astfel ca crinul de viscole rele,
Pe patu-mi de moarte deodat-am căzut.

Abia-n primăvară cu zilele mele
Plăpândă ca roua abia am ajuns,
Atuncea când cântă prin flori filomele,
O crudă durere adânc m-a pătruns.

Amară e moartea când omul e june,
Și ziua-i frumoasă, și traiul e lin,
Când pasărea cântă, când florile spune
Că viața e dulce și n-are suspin!

Să moară bătrânul ce fruntea înclină,
Ce plânge trecutul de ani obosit;
Să moară și robul ce-n lanțuri suspină,
Să moară tot omul cu suflet zdrobit!

Iar eu ca o floare ce naște când plouă
Creșteam, pe cunună să am dezmierdări,
Și mie amorul cu buze de rouă
Cu inimă dulce îmi dă sărutări.

Ca frunza ce cade pe toamnă când ninge
Suflată de vânturi aici pe pământ,
Ah! juna mea viață acuma se stinge
Și anii mei tineri apun în mormânt!

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/O_fat%C4%83_t%C3%A2n%C4%83r%C4%83_pe_patul_mor%C8%9Bii