https://blog.revistaderecenzii.com/
traducere de Lazăr Iliescu
Porci mari, cu pielea roză şi grasă, cu purcele,
Împestriţau livada şi grohăiau sonor;
Vârându-se-n gunoaie, prin curţi şi pe ogor,
Bălăbăneau lăptoase şi pline ţâţe grele.
În bălegarul moale, de soare cald brăzdat,
Intrau până la burtă în zeama puturoasă;
Adulmecându-şi udul din balega cleioasă,
Simţeam fiori cum parcă prin piele îi străbat.
Noiembre era luna tăierilor. Prin curţi,
Îşi ţâţâiau în ţărnă, greu, ţâţele sub burţi.
Erau grăsime numai: ochi, gât şi fălci şi coadă.
Când le pârleau şoriciul şi părul lucitor,
Curgea printre şezuturi osânza de la noadă…
Şi se-ncingea foc vesel pe rugul morţii lor.
Sursa: https://poetii-nostri.ro/emile-verhaeren-porcii-poezie-id-7161/