Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

Timișoara: Facultatea de Muzică şi Teatru

* Timișoara: Facultatea de Muzică şi Teatru din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara – în parteneriat cu Muzeul Naţional al Banatului, Muzeul Naţional de Artă Timişoara şi Liceul de Artă ‘Ion Vidu’ – organizează, în perioada 2-18 mai, Festivalul Muzicii de Cameră. Evenimentul aduce în faţa melomanilor şi a iubitorilor de poezie o serie de întâlniri de înaltă ţinută artistică. În cadrul manifestărilor, muzica de cameră şi poezia vor intra într-un dialog fertil, în interpretarea studenţilor Facultăţii de Muzică şi Teatru şi a profesorilor lor. Din program:

Continuă să citești

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

Librăria Humanitas

* De la ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, are loc lansarea volumului Admirabila tăcere. Jurnal, 1970–1972 de Alexandru Mironescu, ediție îngrijită și prefațată de Marius Vasileanu, apărută recent la Editura Humanitas. La eveniment vor vorbi Bogdan Tătaru-Cazaban, doctor în filozofie al Universității din București, cercetător științific la Institutului de istorie a religiilor al Academiei Române, și Marius Vasileanu, îngrijitorul volumelor. Moderatorul întâlnirii va fi Dionisie Pîrvuloiu, redactor al Editurii Humanitas

Continuă să citești

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

Lightaholic Studios

* De la ora 17:00, la Lightaholic Studios (zona Piața Presei Libere), are loc un moment special, prilejuit de anunțarea unei noi etape – din acest an, BRD Groupe Societe Generale devine partenerul Festivalului International George Enescu. Invitați: Maestrul Cristian Macelaru (Director Artistic al Festivalului Enescu si Director Muzical al Orchestrei Nationale a Frantei), Francois Bloch (Director General BRD Groupe Societe Generale)

Continuă să citești

Mici minciuni şi mari adevăruri (I). Proză de Mariana Palaghia

https://blog.revistaderecenzii.com/

Dacă ar fi să mă întâlnesc vreodată cu „Peştişorul de Aur” care îndeplineşte trei dorinţe, probabil primele două ar fi legate de sănătate şi bunăstare – a mea şi a tuturor celor din jurul meu: familie, prieteni, vecini, comunitate, oraş, ţară – chestii dintr-astea, generale…  Dar cu siguranţă cea de-a treia dorinţă ar fi exclusiv pentru mine şi beneficiul meu: şi anume să fiu ferită de minciună. Asta nu înseamnă că aş cere ca ele să dispară sau ca ceilalţi să nu mă mai mintă (asta ar fi ceva imposibil chiar şi pentru minunatul Peştişor), ci mi-aş dori foarte mult ca EU să capăt capacitatea de a discerne imediat, cu acurateţe, fiecare minciună.

Continuă să citești

Cânele orbului. Fabulă de Gh. Asachi

https://blog.revistaderecenzii.com/

Din amara und-a mărei iesă-o rază scânteioasă
Ce-n coloruri vii lucit-au preste muntele înalt.
Steaua zilei se renaște și lumina-i amoroasă
Orizonului dă viață, florilor plăcutul smalț;
Raza ei pătrunde codrii, prin bordeiuri se coboară.
Face templu să serbeză cultul sfânt religios;
Vulturul, cel pe sub nouri, preste turnuri sumeț zboară,
Țintind soarele, urează fața discului focos!
Dar la ușa-acelui templu un orb singur se găsește,
Ascultând vuietul zilei ș-orice pas de trecători;
Gura-i murmură o rugă ce adânc te umilește,
Și-ntr-o noapte nesfârșită pășind e rătăcitori.
Dar, vai, cesta nu-i tuneric-unei nopți posomorâte
Ce în inimă dișteaptă misticoasele plăceri,
Care tristele deșerturi de a lunei raze-umbrite
Le-umple de-a melancoliei suvenire și dureri.
Asta-i noaptea eternităței, un adânc nepriceput,
Unde-amorului privire niciodată au străbătut.
Tu ce nașterea-ți răpiră ochii, triste osândite,
Razele dulci a luminei pentru tine nu-s urzite,
Nici plăceri… strein e ție acel foc fermecători
Ce în loc de fericire însoțesc pre muritori,
Nici, aleu, pre lângă tine lațul lor nu se întinde,
Și când nobila simțire pre vrun om duios cuprinde,
Simț în mâna ta tributul cuvenit unui sărman,
Îți aruncă-o cătătură ș-a lui mână vre un ban.
Tu nu-i vezi ghețosul suflet, dar desprețul îți rămâne,
Ș-aspra soartă ți s-alină de-un prieten, de-al tău câne.
Când în mijlocul mulțimei, pe pământ chiar părăsit,
N-asculți alta decât glasuri de streini, neauzite,
Atunci cânele simțindu-ți întristarea, prin miite
Chipuri inima-ți alină, lângă tine stând lipit.
Este blând, dar cu-ndrăzneală, neadormit spre apărare,
Și în urma ostenelei, mai duios în ascultare.
Dulcea, trista lui privire, strigătu-i cel plângeros
Trage-asupra-i cătătura trecătoriului duios;
Și spre a-ți cruța durerea ca s-areți nenorocire,
Se târaște pe-a lui urme și-l oprește din pășire.
De-a sa rugă s-umilește și cel mai nepăsător
La bordei cu el în urmă când te-ntorci încetișor,
Este plin de bucurie și prin săltări înmiite
De-a lui vie mulțămire inima-ți trerăsărind,
În al tău sân de durere afle-un zâmbet renăscând!
Nopțile când se coboară delungate, liniștite,
Ș-împresoară carul zilei cu-a lor umbre și tăceri,
La picioare-ți dormitează cânele ce-adânc suspină,
Încât voacea lui auzu-ți fermecându-l, te alină
Prin a sale visuri care te-ușurează de dureri.

Oglinda zilei

https://blog.revistaderecenzii.com/

Nicolae Grigorescu

1252 – Papa Inocențiu al IV-lea emite bula papală prin care autorizează tortura ereticilor.

1536 – Regina Angliei Anne Boleyn a fost judecată, la Londra, și condamnată la moarte pentru trădare, adulter și incest.

1567 – S-a născut compozitorul italian Claudio Monteverdi (d. 1643).

1648 – A fost semnată Pacea Westfalică prin care s-a pus capăt Războiului de Treizeci de Ani.

Continuă să citești

Floare albastră de Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

– «Iar te-ai cufundat în stele
Și în nori și-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieții mele.

În zadar râuri de soare
Grămădești-n a ta gândire
Și câmpiile Asire
Și întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare –
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite»!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

– «Hai în codrul cu verdeață,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreață.

Acolo-n ochi de pădure,
Lângă balta cea senină
Și sub trestia cea lină
Vom ședea în foi de mure.

Și mi-i spune-atunci povești
Și minciuni cu-a ta guriță,
Eu pe-un fir de romaniță
Voi cerca de mă iubești.

Și de-a soarelui căldură
Voi fi roșie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ți astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o știe,
Căci va fi sub pălărie –
Ș-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ținea de subsuoară,
Te-oi ținea de după gât.

Pe cărare-n bolți de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Și sosind l-al porții prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi ești drag»?

Înc-o gură și dispare…
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

Și te-ai dus, dulce minune,
Ș-a murit iubirea noastră –
Floare-albastră! floare-albastră!…
Totuși este trist în lume!


(1873, 1 aprilie)