https://blog.revistaderecenzii.com/

Tatăl meu a pribegit peste Gothard,
Acolo unde râuri o iau
Spre Etruria pe-alături,
Și pe drumul cel drept
Peste zăpadă
Către Olimpos și Hemos,
Acolo unde muntele Athos și-așterne umbra
Spre peșteri din Lemnos.
Dintru începuturi sunt însă
Veniți părinții
Din păduri de pe Indus
Tare mirositoare.
Străbunul însă
A zburat peste mare
Ager la gând, și s-a minunat
Fruntea de aur a domnitorului
De tainele apei,
Când norii roș abureau
Peste corăbii și dobitoacele mute
Privind unul la altul
Gândeau la hrană. Însă
Munții încă în liniște stau.
Unde să ne fie popasul?

Sursa: https://poetii-nostri.ro/friedrich-holderlin-vulturul-poezie-id-23003/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ca hogea Nastratin isteţ la minte
Şi mucalit, poznaş precum Păcală,
Din orice vorbă el făcea zicală,
Trăgea, din orice fapt, învăţăminte.

În luminiţa de opaiţ, cu migală
Scria şi dăscălea pe-un blid de linte.
Sărac şi singur, cine să-l alinte ?
Învins, ursita şi-o purta cu fală.

I-au terfelit obrazul trei neveste …
Sărmanul, ajunsese de poveste !
Dar îndura cu inima bărbată,

« Te-a înjurat, în dos, un nu-ştiu-care ! »
« Ei şi ? răspunse gurilor flecare –
În lipsa mea, putea să mă şi bată ! »

Sursa: https://poetii-nostri.ro/victor-eftimiu-anton-pann-poezie-id-3227/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cine, după război, n-a cunoscut pe cazacul Lomiliev?

Grăsun, roșcovan, cu barba rară și cu părul ca untdelemnul, retezat drept pe ceafa lui rasă. Totdauna călare pe un cal mic și iute, care știa să facă atâtea minuni, că te prăpădeai de râs. Da în genunchi, da din cap, murea, învia după porunca cazacului.

https://blog.revistaderecenzii.com/

TURNU-SEVERIN

De la Vârciorova malurile se pleacă și se netezesc. Întinse ogoare de porumb înverzesc zariștea. Linia ferată tivește drept, ca un chenar regulat, marginea apei până la Turnu-Severin, care s-arată-n asfințitul soarelui ca-ntr-un decor de teatru. Dunărea, lărgită, taie o curbă-n țărmul românesc și-mpinge orașul pe-o înălțime acoperită de arbori, din desișul cărora ies la iveală, tot mai sus, tot mai mari, case albe-nvălite cu olane roșii. Fumuri groase, negre clăbucesc din coșurile fabricilor. De departe s-aud bocănind în șantiere ciocanele de fier. Pe mal, la schelă, furnică mulțimea, ca la bâlci.

https://blog.revistaderecenzii.com/

A fost odată un tăietor de lemne tare nevoiaş, şi tăietorul ăsta trăia cu nevasta şi cele trei fetiţe ale lor într-un bordei, la marginea unui codru unde arareori călca picior de om. Şi într-o dimineaţă, înainte de-a pleca la lucru, ca de obicei, tăietorul îi spuse nevestei: