https://blog.revistaderecenzii.com/

Eu cutreier a luminii înălțime
Pe afânat pământ, blagoslovite Genii!
Strălucitoare aere divine
V-ating ușor
Ca degetul artistei
Sfinte corzi.

https://blog.revistaderecenzii.com/

  Cam pe la începutul vremilor, până unde praştia minţii nu azvârle, se povesteşte, aşa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci şi cioplit din altă bardă.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Erau odată douăzeci şi cinci de soldaţi de plumb şi toţi erau fraţi, fiindcă fuseseră făcuţi dintr-o lingură veche. Ţineau puşca în mână şi fruntea sus. Aveau o uniformă foarte frumoasă, roşie şi albastră.

https://blog.revistaderecenzii.com/

  A fost odată un împărat. El ajunsese la cărunteţe, şi nu se învrednicise a avea şi el măcar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul împărat, să aibă şi el, ca toţi oamenii, măcar o stârpitură de fecior, dară în deşert.