Trăia odată, demult de tot, o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor, într-un loc necălcat de picior omenesc. Ş-avea ea un bordei şi un cârd de gâşte, iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită.
Bătrânica însă nu şedea numai acasă, ci în fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea, şontâc-şontâc, în pădure. Acolo, in padure, se apuca sa faca o mulţime de treburi, cum nu te-ai fi aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba pentru gâşte, culegea poame sălbatice şi, încărcată cu toată această povară, o pornea incetisor spre casă.
Iorgu Răutu, ieșit nici el nu mai știa pentru a câtea oară în cerdac, se coborî vreo două trepte pe scară, apoi se urcă din nou și se opri o clipă, cuprins de o nedeslușită tristeță și parcă răpit de peisagiul familiar ce se așternea la picioarele lui.
Spune-mi, lăsându-ţi lenea, povara de oştean Purtat-ai vreodată? Gonit-ai pre vrăjmaşi? Asigurat-ai ţara lăţind a ei putere? La masa judecăţii uitat-ai părtinirea? Norodul uşurat-ai de dări, de asupriri? Sporit-ai cu-al tău merit al statului venit? Cu pilda ta-ndemnat-ai pre oameni la virtute, Stârpind prin sfaturi bune năravurile rele? Ştii a-ţi păstra curate şi cugetul, şi mâna? Nu-ţi sunt supărătoare a celor săraci lacrimi? De eşti drept, nezavistnic, îndurător şi blând, De crezi că e ca tine fieştecare om, Atunci cu bună seamă poţi zice că eşti nobil, Poţi crede că cu Ector şi cu Ahil eşti rudă; Cezar şi Alexandru şi toţi bărbaţii mari Că-ţi sunt strămoşi socoate-i de-ţi plac şi de-i voieşti. Dar nu te foloseşte de-ai fi chiar fiu de rigă Când n-ai întru năravuri d-un câine osebire!“
* ‘De ce să-l iubim pe Grigorescu’ – conferinţă susţinută de directorul general al Muzeului Naţional de Artă al României, Călin-Alexiu Stegerean, în cadrul expoziţiei ‘Nicolae Grigorescu – Pictor al ethosului românesc’ – ora 18:00 – parterul Galeriei Naţionale a MNAR
E cald — aerul fierbe de zăpușală. Roata vaporului vântură pietre scumpe în dogoreala soarelui. Fug îndărăt malurile verzi; ostroavele parcă se învârtesc în loc. În dreptul insulei Bârzina se-ntinde pe țărmul stâng marele iezer Suhaia, care pornește din stuhărișul satului Vânătorii și ține mai bine de o poștă, până în platoul pe care-i așezat orășelul Zimnicea -veche și bogată schelă de grâne — capitala ținutului Teleorman acum șaizeci de ani, când, pentru paza și carantinele țării, se orânduise ca orașele de pe marginea Dunării să fie reședinți de județe. Pe șesul ce se așterne înspre apus, până în Rusca Lungă, a fost vechea cetate-a Zimnicii, din care nu se mai văd azi decât șanțurile de apărare. Aici se găsesc în pământ urne de lut pline cu cenușă și sfărămături de oase, scule și rămășiți de podoabe femeiești de pe vremea dacilor. Locul acesta — cel mai însemnat cimitir antic din câte s-au descoperit la noi — se numește și azi de țărani: „Câmpul morților„. Mai departe, pe măguri ușor înclinate, de-a lungul malului se desfășură în soare galbene lanuri de grâu și iniști albastre. Pe țărmul din dreapta, înalt, râpos și uscat, e șiștovul, orășel și port bulgăresc. Case mici, vechi, sprijinite una de alta, povârnite sub coperișuri de olane, au aerul unor moșnegi ce povestesc întâmplări pline de groază și de jale. Dunărea se lărgește. În stânga țărmul se lasă, deschizând priveliști nemărginite peste ogoarele și suhaturile ținutului Vlașca. Satele fug din calea revărsărilor și s-așază pe dealurile depărtate. Apele aburesc de căldură. Din desișuri întunecoase de sălcii ies lișiți și gâște sălbatice, momite de soare. Sitarii vineți și becațele cu cioc alb și subțire se primblă fără frică pe lângă vapor. Încet vâslesc din aripi pe deasupra noastră gușații pelicani. Departe-nainte se văd, între cer și apă, minaretele din Rusciuc — mai demult cetate turcească, azi oraș însemnat al Bulgariei — împins în Dunăre pe-o limbă de mal.
Legenda comediei franţuzeşti se dezvăluie drept omul modest şi sensibil Louis de Funès, în documentarul difuzat în premieră la TVR 1 sâmbătă, 9, respectiv 16 septembrie, de la ora 15.30. În aceleaşi zile, de la ora 21.00, telespectatorii TVR 1 urmăresc filmele „Hibernatus” şi „Omul-orchestră”, din colecţia Louis de Funès.
* Sibiu: Teatrul pentru Copii şi Tineret „Gong” Sibiu şi Centrul de Teatru Educaţional „Replika” din Bucureşti prezintă, de la ora 18:00, premiera spectacolului „Poveşti invizibile”, de Mihaela Michailov, cu Eliza Păuna şi Mihaela Rădescu. Spectacolul va mai avea o reprezentaţie în avanpremieră, de la ora 11:00. Accesul publicului la acest spectacol se face gratuit, în limita locurilor disponibile. Rezervarea locurilor se poate face direct la sediul Agenţiei de Bilete a Teatrului „Gong” din Str. Al. Odobescu nr. 4
* Brașov: CULMEA – Film şi educaţie de mediu are loc între 6 şi 10 septembrie, la Braşov, şi este primul festival de film care îşi propune să folosească educaţia cinematografică în sprijinul copiilor şi tinerilor, care vor să cunoască mai multe despre mediu şi criza climatică, şi să le ofere un instrument pentru dezbatere şi implicare în aceste domenii. Prima ediţie CULMEA va aduce în cartierele din Braşov (Schei, Centru, Răcădău) scurtmetraje premiate la marile festivaluri, în cadrul proiecţiilor pentru preşcolari şi şcolari, cu intrare liberă, între 6 şi 8 septembrie. Scurtmetrajele din programul CULMEA au fost selectate şi premiate la festivaluri internaţionale de film renumite. Proiecţiile din timpul săptămânii vor fi urmate de discuţii cu publicul pe marginea problemelor de mediu ridicate în filme, moderate de educatori cu experienţă. Din program:
