https://blog.revistaderecenzii.com/

A fost odată un fecior de boier mare, şi după ce cutreierase ţările, răzbătând prin toate unghiurile, se întorcea la moşia sa. Şi trecând printr-o cânepişte, văzu trei fete ce munceau la cânepă. El îşi căuta de drum în treaba lui, fără să ia aminte la cele ce tot spuneau fetele. Când ajunse la urechile lui nişte vorbe ce-l trezi, căci era dus pe gânduri. Se întoarse la fete şi le întrebă:

https://blog.revistaderecenzii.com/

A fost un rege-n vârstă,
Cu suflet greu, cu păr de nea.
Și bietul rege-n vârstă
O soață tânără-și ia.

Și-a fost un paj prea chipes,
Cu păr bălai, cu gând hai-hui –
Și trena de mătase
Ținea reginei lui.

Mai știi tu vechiul cântec,
Duios și trist de negrăit?
Căci dat le-a fost să moară
De mult ce s-au iubit.

Traducere I. Cassian-Mătăsaru

Sursa: https://poetii-nostri.ro/heinrich-heine-a-fost-un-rege-n-varsta-poezie-id-28065/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Sfârșitul veacului al XIV-lea aruncă un nou vrăjmaș și, cu el, un lung șir de primejdii în calea neamului românesc. Prăvălite din aceleași mari pustiuri ale Asiei, valurile potopului musulman sparg, de la cele dintâi izbituri, putredele zăgazuri ale împărăției bizantine și, în mai puțin de-o jumătate de veac, îneacă aproape toată peninsula balcanică. Cine să li se împotrivească? Popoarele din răsăritul Europei trăiesc într-o veșnică dezbinare, și nici acum, când văd apropierea acestui cumplit vrăjmaș al tuturor creștinilor, nu contenesc de a se sfâșia între ele.