https://blog.revistaderecenzii.com/
Nicăieri diavolul cu toată puiţa şi nagodele lui nu se ascunde mai bine ca în ape.
Dracul de baltă, se ştie, este nelipsit dintre oameni şi cel mai amăgitor. Ia felurite
chipuri: de la luminiţa care pâlpâie în beznele nopţii şi trage pe călătorul rătăcit la
adânc, până la fata şuie care se scaldă în vultori şi nu-i decât o ştimă vicleană,
cursă pusă flăcăilor neştiutori ca să-i înece. Pe Bistriţa, Necuratul rânduise de multă
vreme o nagodă cu înfăţişarea de lostriţă. De sus de la izvoare şi până dincolo de
Piatra, peştele naibei se arăta când la bulboane, când la şuvoaie, cu cap bucălat de
somn, trup şui de şalău şi piele pestriţată auriu, cu bobiţe roşii-ruginii, ca a
păstrăvului. După prubuiala vânătorilor de peşte, ar fi ca la doi coţi de lungă şi ar
cântări cu tot dinadinsul dincolo de douăsprezece ocale.
Lostriţa – Vasile Voiculescu
Răspunde
