Arhive zilnice: 4 iulie 2024
Pomul sub care a stat elevul Brâncuși
Doamna Chiajna de Alexandru Odobescu
https://blog.revistaderecenzii.com
Clopotele bisericii domnești din târgulețul Bucureștilor băteau cu glas jalnic și treptat; iar de sus, de pe colnicea dealului dimpotrivă, le răspundea, cu răsunet tânguios și depărtat, mica turlă rotunjită a bisericuței lui Bucur.
Era pe la sfârșitul lui februarie, anul 1560, și de curând se adusese în oraș trupul Mircii Vodă, cel poreclit Ciobanul, care, la 25 ale lunii, murise pe drum, când se întorcea din Ardeal[1]; ori că boierii pribegiți acolo, pe care el se-ncercase, cu făgăduieli mincinoase și cu viclene jurăminte, a-i înapoia în țară, îi urziseră cu otrăvuri pieirea, ori că Dumnezeul milostiv se-ndurase în sfârșit de nevoile bieților creștini împilați de acest crunt stăpânitor și hotărâse acum ceasul asprei sale judecăți.
Continuă să citeștiInformații culturale
https://blog.revistaderecenzii.com
* Centrul Internaţional de conferinţe, Sala de Expoziţii „Constantin Brâncuşi” a Palatului Parlamentului (Str. Izvor nr. 2-4), găzduieşte la ora 18:00, deschiderea expoziţiei „Introspective” a pictorului Eugen Vasile Iovan şi a invitatului său, ceramistul Gabriel Smoleac. Printre partenerii media ai Uniunii Artiştilor Plastici din România: Radio România Cultural, Radio România Internaţional
Continuă să citeștiSărbătorirea Zilei Universale a Iei la Centrul Județean de Cultură Prahova. Articol de Elena Trifan
https://blog.revistaderecenzii.com
În perioada 20 iunie – 5 iulie 2024, Centrul Județean de Cultură Prahova sărbătorește Ziua Universală a Iei, printr-o expoziție bogată și foarte valoroasă de costume populare „O ie, o colecție, un patrimoniu”.
Costumele fac parte din colecția personală a doamnei profesoare Iulia Pîrvu și sunt specifice Munteniei și Olteniei.
În expoziție pot fi admirate și câteva fețe de masă foarte frumos lucrate.
Continuă să citeștiGreu, de azi pe mâine… sau unchiul și nepotul de I. L. Caragiale
https://blog.revistaderecenzii.com
„Nu trebuie, domnul meu, să aibă omul judecăți extreme, fiindcă lumea trăiește din pornire, nu prin judecată. Omul cuminte, mai cu seamă având norocul să fie sus-pus, este totdeauna îngăduitor cu lumea lui; de aceea, avem și vorba veche foarte înțeleaptă: lumea n-o putem îndrepta cu umărul. Fiecare dintre noi vede lipsurile și cusururile societății noastre; fiecare este dator a căuta să le constate, să acopere lipsurile și să depărteze cusururile, și-ncet-încet, fiecare luptând în sfera lui de acțiune, să realizăm cu toții, dacă nu idealul unei societăți, măcar o societate mai cioplită, mai cuminte și mai morală. Firește, când vedem atâtea nedreptăți, atâtea prostii și greșeli, atâtea fapte urâte, unele deplorabile, altele ridicule, se revoltă în noi dreapta judecată, și fiecare dintre noi, după putere, protestează și-ncearcă să-nfiereze răul. Dar să nu credem vreodată că protestările și opintirile noastre vor face să sară lumea din făgaș deodată, și, de unde se zbătea-n mocirlă, să iasă curată și să pornească pe calea cea bună și dreaptă. Greu și foarte-ncet, stimatul meu domn, se dezrădăcinează obiceiurile și năravurile vechi… Cu toporul, se curăță pădurea; lumea se curăță cu vremea și cu răbdare… nu așa, de azi pe mâine!…”
Continuă să citești