https://blog.revistaderecenzii.com

De mult înstrăinatul
          De-abia ce ți-a sosit,
Așterne-i, mamă, patul,
Să doarmă dus băiatul
          Bolnav și obosit !

Bătu el multă cale
          De cînd te-a părăsit…
Învins de dor și jale
Pe prispa casei tale
          Se culcă obosit…

Ci nu-ntreba : pe unde
          A fost și ce-a găsit ?
El rana-și va ascunde
Și nu-ți va ști răspunde
          Decît : — Sînt obosit…

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/

https://blog.revistaderecenzii.com

XIII

În grădină, Tudor Bălosu îl invită pe vecin în casă. Moromete ezită, spunând că ar avea treabă, dar pe urmă se hotărî:

— Haide, poate mai ai din țuica aia de la munte.

Mai avea și băură aldămașul. Tudor Bălosu era bucuros de mica afacere, salcâmul era dintr-aceia care se foloseau pentru fundamentul caselor și se găseau cam greu. Moromete însă nu prea se îndemnă, nu avea nicidecum înfățișarea celui care a vândut ceva. Erau singuri în odaie și se uita din când în când spre ușă, se uita prin casă, așteptând parcă să mai intre cineva. Tudor Bălosu crezu că îi ghicește gândurile și strigă spre odaia cealaltă: