https://blog.revistaderecenzii.com
Când intră pe poarta curții, Moromete nu se uită să vadă ce s-a întâmplat, pentru ce îl chemase fata de la fierărie. Știuse încă de aseară. Pe prispa casei stăteau doi oameni și îl așteptau.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Ce strașnic sună, când poetul
Cu soarele, cu craiul s’a nrudit ;
Dar trist și-ascunde fața în regretu
Prin nopțile de jale prăbușit.
Sub nori fâșii, în noapte ’ntunecată
Albastrul pur al cerului pieri ;
Slăbiți obrajii mi se-arată
Și’n suflet lacrimi cenușii.
Nu mă lăsa în umbră, ’n suspinare,
Tu cea mai drag iubită, luna mea !
Tu fosfor, o, tu lumânare,
Tu soare, tu lumina mea !
https://blog.revistaderecenzii.com
Prin crîngul străbătut de lună,
De primăvară înflorit,
Pribeagă, cîntă o nebună
Trecînd cu părul despletit.
Și-n păru-i poartă o cunună
De mirt, și mirtu-i veștejit…
— Copilă dragă, fiii cuminte
Și fugi de dragoste în mai…
O, nu te-ncrede-n jurăminte
Și nu iubi în luna mai !…
Copilă dragă, fii cuminte…
https://blog.revistaderecenzii.com
* În perioada 9 – 15 septembrie, Primăria Capitalei, prin Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR), organizează o nouă ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie Bucureşti (FIPB). Proiect cunoscut şi urmărit cu interes atât de breasla scriitorilor, cât şi de publicul iubitor de poezie, Festivalul Internaţional de Poezie Bucureşti ajunge la cea de-a XIV-a ediţie. Şi în acest an, Festivalul Internaţional de Poezie Bucureşti va deveni un spaţiu de dialog şi reflecţie pentru poeţi dintr-un important număr de spaţii lingvistice – peste 20 de ţări şi comunităţi autonome ale lumii: Brazilia, Canada, Spania, Portugalia, Franţa, Israel, Belgia, Grecia, Turcia, Marea Britanie, Germania, Republica Moldova, Elveţia, Suedia, Panama, Ungaria, Statele Unite ale Americii, Croaţia, Italia, Serbia. Peste 50 de evenimente compun arhitectura programului din cele şapte zile ale festivalului, cu un program amplu şi dens: de la lecturi publice, dezbateri, conferinţe, la workshopuri, momente dedicate unor poeţi
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
După felul cum vorbise s-ar fi putut crede că Țugurlan se gândea tot timpul la pământ, la moșia Marica, și că nu avea lot din pricina celor care aveau: într-adevăr pentru Țugurlan era limpede de mult că oamenii erau aceia care erau vinovați că acum cincisprezece ani nu s-a împărțit și restul moșiei boierului… Multă vreme el urâse cu stăruință, și mai ura și acum, tot satul, pe toți oamenii: pe cei care aveau loturi pentru că aveau, iar pe cei care n-aveau pentru că nu făceau nimic ca să aibă. Toți care n-aveau, aproape un sfert din sat, ar fi trebuit atunci, când nu se răciseră lucrurile, să intre pe moșie și s-o împartă cu de la sine putere, fără ingineri și fără autorități, nu să stea și să aștepte ca neghiobii. Țugurlan îi ura pentru încrederea lor prostească în guvernul de atunci, care nu încetase să facă promisiuni.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Printre crengi pierdute-n ceață
Luna-ncet la geam apare,
Aruncînd pe flori de gheață
Boabe de mărgăritare.
Lîngă pat, jos, în căsuță
Mama plînge despletită
Pe copila cea drăguță,
Între îngeri adormită…
…Dar ce zgomot e în tindă ?
Inima-i stă să se rumpă !
Vin copiii de colindă,
Vin la sora lor cea scumpă.
Lărmuind cu bucurie,
Bat în geam, fac zarvă multă,
Rîd cu hohot, făr’ să știe
Că fetița nu-i ascultă…
Iar prin crengi pierdute-n ceață
Luna trist la geam apare
Și lucesc pe flori de gheață
Boabe de mărgăritare…
https://blog.revistaderecenzii.com
O ce vesel în Roma mă simt ! de gândesc iar la vremea
Când neguroasa mea zi Nordului mâ’ncătușa,
Turbure cerul și greu se apleca peste fruntea-mi,
Fără colori, fără chip, lumea-mi zăcea împrejur.
Și peste mine tot eu, al ne’mpăcatului Spirit
Drum de asprime pândind, în cugetare cădeam.
https://blog.revistaderecenzii.com
În 1906 am făcut prima mea călătorie în Egipt, în împrejurările următoare: în iarna aceea, Mihail și cu mine eram amândoi portari, el de zi, eu de noapte, la „Hotel Regina“ din Constanța. O ceartă frățească, dar dureroasă, pricinuită de cheltuielile mele, ruinătoare pentru punga noastră comună, ne răci ușor. Mihail îmi spuse:
— De acum încolo, ne vom vedea fiecare de sărăcia lui. Uiți prea repede ce mizerie ne pândește, când rămânem fără un ban.
Continuă să citești
