https://blog.revistaderecenzii.com
*Scriere memorialistică de sertar
18 noiembrie (1 decembrie), 1918
Suntem în Alba Iulia. De aici
a venit cu mine Zaharie Cuparescu. Peste noapte am dormit la
un țăran sărac, cu preotul Oprean din Soborșiu și învățătorul
Bala din Pojoga122. În mica chilie ce o avea, am dormit 15 inși
cu familia lui cu tot.
Dimineața ne sculăm și mergem la biserica protopopească.
Acolo, lume multă, încât nu poți străbate nici până la ușă. Cântă
corul din Sibiu. Servesc episcopii greco-ortodocși români. Ioan
I Papp al Aradului și dr Miron E Cristea al Caransebeșului. În
loc de priceasnă, se cântă Marșul legionarului român, iar la „Fie
numele Domnului”: Deșteaptă-te române. Acesta a fost cântat
de întreg poporul. Mulți plângeau de emoționați.
De aici ne îndreptăm spre hotelul „Hungaria”, unde era lume
multă adunată. Veneau sătenii cete-cete, cu inscripția comunei și
cu drapele în frunte. Preoții satelor în frunte, și după ei, poporul,
în rânduri de câte 4. Un ofițer călare pe un cal alb dă ordinul de
a se înșirui comunele, ca să poate pleca spre locul adunării. Toți
se supun. Când admiram însuflețirea mare și ordinea exemplară,
apare înainte-mi o doamnă bătrână, dar încă în putere. Preotul
Ognean mi-o recomandă. Era mama poetului Goga. Ne dăm la
vorbe. Ea începe a plânge.
