https://blog.revistaderecenzii.com

Sfărâmă soarele scântei.
O șoaptă galbenă, din tei,
a curs pomană sub tulpini.
Prin auritele alei,
pe lângă lațul uns cu clei,
sticleți pestriți nuntesc în spini.
Răsună surlele oștirii.
De toamnă, cerul s-a mărit
cu zarea ce s-a desfrunzit.
Pe câmpuri sângerează știrii
și moare grâul încolțit.
Aștept să vie vântul iară,
să culce frunzele în seară.
Aprind măgarii ochi de foc,
dulăii dau străini să latre,
la jarul tremurat de șatre
și la al lunii palid joc.
Trec vânătorii după haită,
în iarba neagră să se-ascunză.
Departe, apele se vaită.
Trecu o zi, cum cade-o frunză.
Sursa: https://poetii-nostri.ro/

https://blog.revistaderecenzii.com

Condrumeţilor mei din călătoria prin Crimeea


Plutesc ca într-o mare pe unde de verdeaţă.
Trăsura pare-o luntre săltată pe un val
De pajişti fără margini ce bat, foşnind, la mal,
De insule – atoluri cu flori şi iarbă creaţă.

Amurg… Nu-i nici cărare, în zare – nici un deal,
Zadarnic cat pe ceruri o stea drept călăuză.
Ce luciu-i colo-n nouri ca un cărbune-n spuză?
În Akkerman, pe Nistru, sclipeşte farul pal…

E linişte… Să-oprim, dar… Un fluture aud
Zbătându-se în iarbă, de roua rece ud,
Mişcând pe nesimţite tulpinile plăpânde;

Alunecă un şarpe… E-atâta pace-acum
C-aş auzi din ţărnă chiar vocea ei chemândă…
Dar mână! Cin`să cheme? Nu-i nimeni noaptea-n drum…

Adăugat de: Gerra Orivera

traducere de: Miron Radu Paraschivescu

Sursa: https://poetii-nostri.ro/adam