https://blog.revistaderecenzii.com

Duminică, pe o zi de toamnă atât de blândă ca și cea trecută, se afla în piața dintre cele două muzee de la ora opt. Nu venise cu gândul excursiei și nici nu se dusese la banca întâlnirii; se trăsese de cealaltă parte a pieței, după un castan, de unde nu va ieși de cât când o va vedea venind dinspre Dianagasse. Voia să-i explice lipsa prietenilor, pentru că-și închipuia că Neagoe n-o anunțase din timp. Care nu-i fu mirarea când îi văzu însă pe ardeleni și pe bucovineni sosind unul câte unul, sub forme de conspiratori. Ieși și dânsul din adăpost, și se ciocni cu Neagoe:

https://blog.revistaderecenzii.com

Amor, drag copil cu toane,
Se-abătu şi pe la noi ─
Două aripi diafane
Fâlfâiau pe umeri goi…

Raza lunei visătoare
Din argint îi ţese straie,
…De ce fug din cale-i, oare,
Mândrele, numai văpaie?

https://blog.revistaderecenzii.com

Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă I

Tu mamei tale-i semeni, dulce Ada,
Copil unic al sufletului meu.
Când ți-am văzut, plecând către Ellada,
Albaștri ochi, atunci sperau mereu,
Și nu plecau ca azi, cu suflet greu;
Tresar și mă trezesc… În jur văd valuri…
Deasupra, suflă vântul… Și deci eu
Plec, și-ncotro, nu știu, n-am idealuri;
Nu mă-ntristează, nici vrăjesc a țării maluri.