Ediția din 3 aprilie 2025 a emisiunii Literatura la Craiova, moderată de Dan Ionescu și produsă de Simona Ștefania Mușuroi, i-a avut ca invitați pe distinșii critici și istorici literari Gabriela Păsărin și Tudor Nedelcea. Sub egida reflecției și a dialogului de idei, întâlnirea a fost articulată în jurul a două teme de rezonanță: „Despre carieră” și „Cultura tradițională și contemporaneitatea”.
De mult nu mai ședea în brațele uliței, de mult nu se mai juca pe ea. Era mare. Acum pășea pe uliță, și atât: drumeț.
Dorul de pribegie zvâcnea în el ca avântul mării în pânzele unui însuflețit catarg îngândurându-i ochii, bombănindu-i fruntea, fluturându-i visurile, aplecându-i tinerețea spre viață.
În mersul ei spre casa noastră, ulița nu mai avea tovarăș: era o albie secată.
Deunazi un văcar de sat Catârului i-a atârnat Salba de clopoței, Numindu-l el îngrijitor Şi înainte mergător Ciredei de viței. Însă curând s-a-ncredințat Ca s-a făcut mare păcat Cu bietul dobitoc, Care, cât s-a simțit Aşa împodobit, Strigă: „O, ce noroc! În sfârşit, iata-ma chemat La gradul ce am meritat. Meritul meu recunoscut De lumea toată e văzut. Acum de sus am să tratez Soiul dobitocesc; Pe nimeni nu mai salutez, Căci prea mă umilesc.“ Aşa zicând, aşa făcu, Şi plin de îngâmfare El clopoțeii începu Să-i sune foarte tare; Aşa de tare îi sună, Căt mintea i sa răsturnă; Şi el care june fiind Trecea de cam smintit, Acum mai mult îmbătrânind De tot a-nnebunit.
Aceleași veșnici primăveri, Aceleași toamne îndoliate; Aceleași flori mirositoare Și frunze pale, ruginite; Aceleași zile monotone Și melodii obositoare – Ați veștejit în noi iubirea Și fantezia creatoare!
1081 – Alexios I Comnenul a devenit împărat al Bizanțului. El a întemeiat dinastia Comnenilor, ai cărei reprezentanți vor conduce Imperiul Bizantin mai bine de un secol.
1459 – Ștefan cel Mare a semnat un tratat de pace cu Polonia. Documentul prevedea încetarea stării de război între Moldova și Polonia, îndepărtarea lui Petru Aron de la hotarele Moldovei și recunoașterea suzeranității polone de către Ștefan.
1850 – Domnitorul Grigore Alexandru Ghica a înființat Corpul Jandarmilor.
1932 – S-a născut regizorul rus Andrei Tarkovsky (d. 1986).
* Are loc conferința academică „Arhive, cinema și vindecare colectivă: păstrarea memoriei prin film”, în cadrul Film O’Clock International Festival #5 (3 – 6 apr.), care se va desfășura în parteneriat cu Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (UNATC) – ora 9:30, la UNATC Cinetic, sediul din Tudor Arghezi nr. 3b. Tema principală a conferinței este „Arhive, cinema și vindecare colectivă: păstrarea memoriei prin film”, un eveniment dedicat cercetării și explorării modului în care cinematografia poate contribui la conservarea memoriei colective, cu accent pe traumă și procesul de vindecare
Într-un sat odată erau doi oameni pe care îi chema la fel.
Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca să-i poată deosebi unul de celălalt, lumea spunea aceluia care avea patru cai Klaus cel mare, iar aceluia care avea numai un cal, Klaus cel mic. Și acum ascultați ce li s-a întâmplat:
Klaus cel mic trebuia să are toată săptămâna pentru Klaus cel mare și să-i împrumute calul pe care-l avea, pe urmă Klaus cel mare îl ajuta cu cei patru cai ai lui, dar numai o dată pe săptămână, și anume duminica. Ce mai pocnea din bici Klaus cel mic mânând cinci cai! O zi întreagă, toți erau ca și cum ar fi fost ai lui! Soarele strălucea și toate clopotele din clopotniță chemau lumea la biserică. Oamenii erau toți gătiți de sărbătoare și se duceau cu cartea de rugăciuni subsuoară s-asculte predica și toți se uitau la Klaus cel mic, care ara cu cinci cai, și Klaus era așa de mândru, încât iar pocnea din bici și striga: „Hi, căluții mei!”