https://blog.revistaderecenzii.com

https://blog.revistaderecenzii.com
Cunoscutul istoric și om politic Radu Ciuceanu (1928-2022) a publicat după evenimentele din 1989, șase volume de Memorii, sub îngrijirea și adnotările riguroase ale lui Octavian Roske.
Primul volum, intitulat Intrarea în tunel, (Editura Meridiane, 1991), prezintă viața sa de elev, proaspăt absolvent al Colegiului Carol I din Craiova și primii ani de studenție la Facultatea de Medicină, studii întrerupte în 1948, ca urmare a arestării de către securitatea nou înființată a unei bune părți din membrii Mișcării Naționale de Rezistență Anticomunistă din zona Olteniei.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Ion prinse un uliu și, ducându-l acasă,
Îl legă cu o sfoară,
Lângă coteț afară.
De o vecinătate așa primejdioasă
Găini, cocoși și gâște întâi se îngroziră,
Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obișnuiră,
Începură să vie cât colea să-l privească,
Încă și să-i vorbească.
Uliul cu blândețe le primi pe toate;
Le spuse că se crede din suflet norocit
Pentru vizita-aceasta cu care l-au cinstit.
Dar îi pare rău foarte căci el însuși nu poate
La dumnealor să vie,
Vizita să le-ntoarcă după-a sa datorie.
Mai adăugă însă că dacă dumnealor
Îi vor da ajutor
Ca să poată scăpa,
El le făgăduiește
– Și Dumnezeu cunoaște cum vorba și-o păzește –
Că la orice primejdii va ști a le-ajuta:
Încă din înălțime, el le va da de știre,
Când asupră-le vulpea va face năvălire.
Astă făgăduială
Nu mai lăsă-ndoială;
Și găinile proaste, ce doreau să găsească
Pe cineva destoinic să va să le păzească,
S-apucară de lucru: azi, mâine, se-ncercară,
Și cu ciocuri, cu unghii, abia îl dezlegară.
Uliu-și luă zborul. Dar se întoarse-ndată
Și răpi o găină, pe urmă două, trei,
Pe urmă câte vrei.
„Ce pază este asta? strigă una cu jale,
Vorba măriei tale
Era să ne păzești,
Iar nu să ne jertfești.”
– „O! eu știu foarte bine cuvântul ce v-am dat,
Și ce fel m-am jurat.
Dar când mă juram astfel, eram legat, supus,
Acum însă sunt slobod și vă vorbesc de sus”.
Eu, de-aș fi fost găină, nu l-aș fi slobozit:
Dumnealor au făcut-o și văz că s-au căit.
Uliii sunt cinstiți,
Când sunt nenorociți.
https://blog.revistaderecenzii.com
1451 – S-a născut regina Isabella de Castilia (d. 1504).
1724 – S-a născut filosoful german Immanuel Kant (d. 1804).
1850 – S-a născut poeta Veronica Micle (d. 1889).
1894 – S-a născut scriitorul Camil Petrescu, autorul romanelor „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” și „Patul lui Procust” (d. 1957)
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
A treia zi de Paști, în tradiția populară românească, este marcată prin obiceiuri ce îmbină bucuria Învierii cu comuniunea comunitară și cu păstrarea unor datini vechi, mai ales în zonele rurale. Iată câteva dintre cele mai cunoscute tradiții și obiceiuri:
https://blog.revistaderecenzii.com
„Este regretabil faptul că nu dispunem de un cuvînt mai precis decît acela de „religie” prin care să numim experienţa sacrului. Termenul are o istorie îndelungată, deşi întrucîtva limitată din punct de vedere cultural. Ne putem întreba dacă poate fi el aplicat fără discriminare Orientului Apropiat antic, iudaismului, creştinismului şi islamului sau hinduismului, budismului şi confu- cianismului, precum şi popoarelor asa zis primi- tive. Dar este poate prea tîrziu să căutăm alt cuvînt şi „religie” poate fi încă un termen util cu condiţia să ne amintim mereu că el nu implică necesarmente credinţa într-un Dumnezeu, în zei sau în spirite, ci se referă la experienţa sacrului si prin urmare are legătură cu ideile de fiinţă, sens si adevăr.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Este posibil să simți o lipsă de motivație. Reflectează asupra propriilor dorințe și nevoi pentru a-ți regăsi direcția.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Ce n-ar da un mort in groapa pentr-un rasarit de luna!
Ai zis tu, si eu atuncea, cand pe-a dorului aripe
Dusi de-al iubirei farmec, – privind cerul impreuna –
Noi visam eternitate in durata unei clipe.
https://blog.revistaderecenzii.com
Din timpuri străvechi, poporul, cei care muncesc, poartă povara a două robii: robia economică și cea spirituală. Cel robit moralicește se lasă mai ușor exploatat, de aceea stăpânitorii care nu cred în religii dar care le susțin, își realizează mai ușor interesele egosite. Adevăratul om ar trebui să săvâșească binele și să se ferească de a face rău, nu de frică sau pentru răsplată, ci numai pentru că așa e drept și normal să se poarte între semenii săi. Sentimentul religios este însă în scădere în occident, și în creștere în țările estice sau asiatice. Indiferent de religii sau alte criterii geopolitce, majoritatea acceptă ideea că există o putere, Dumnezeu/energie eternă, necesară, ce există dintotdeauna. Pretutindeni vedem biserici și temple. Dumnezeu fiind etern, așa e și universul. De veacuri, monarhi, guvernanți, caste și clerici, conducători de popoare, îndrumători de conștiințe, tratează omenirea ca pe o turmă bună doar să fie tunsă, mulsă și trimisă la abatoare. De veacuri, dezmoșteniții îndură cu resemnare mizeria și robia, grație mirajului amăgitor (?!), Cerului și viziunii groaznice a iadului…E știut faptul că bogați și cârmuitori, acești dumnezei tereștri, au presărat pământul cu numeroase victime, cu nespuse chinuri. Notasem aceste rânduri probabil sub influența a ce trăim, vedem, gândind la zilele de fervoare creștină. „…Când vei fi alungat dumnezeii din cer și de pe pământ, când te vei fi eliberat de Stăpânii de sus și de stăpânii de jos, când vei fi sfârșit cu acest dublu gest de liberare, atunci, și numai atunci, o, fratele meu, vei scăpa din iadul tău și vei realiza cerul tău!”. Acum un secol Sebastien Fauré scria această frază în cartea tradusă în românește de D. A. Vasilași, intitulată Dezbateri asupra Existenței sau neexistenței lui Dumnezeu. În Săptămâna Patimilor citesc „spirituale”, evitând zarva și nebunia cumpărăturilor pentru sărbătoarea Paștelui, devenită sinonimă cu Învierea. Anul acesta mi-au căzut în mână iar, Tragedia veacurilor de Ellen White (Colecția Istoria umanității din perspectivă creștină) și Dezbaterile lui G. Fauré (Biblioteca REVISTEI IDEEI /Bucureşti, str. Fluerului , 28).
Continuă să citești