https://blog.revistaderecenzii.com
Când, cu ochii duși pe carte,
Stai la geamu-ți adâncită
Ca în ascultarea unui dulce cântec de departe,
Nu simți tu cât de fierbinte și de dornic ești privită?
Nu te ard a mele gânduri,
Ce-ți roiesc în jur grămadă,
Te alintă și te roagă să-ți iei ochii de pe rânduri,
Ca din ei desprins-o rază cald-asupra mea să cadă,
Și-n cucernica-mi privire
Să-nțelegi ce dureroasa-i și adânc-a mea iubire!
Nu te prind câteodată
https://blog.revistaderecenzii.com
Pe când Pinocchio înota sprinten ca să ajungă la țărm, băgă de seamă că tatăl său, care stătea călare pe spinarea lui cu picioarele pe jumătate în apă, tremura ca și cum ar fi fost scuturat de friguri.
Tremura de frig sau de frică? Cine știe? Poate și una și alta. Dar păpușa, crezând că tremură de frică, îl îmbărbăta spunându-i:
https://blog.revistaderecenzii.com
1192 – Convenția de Pace între sultanul Saladin și Richard Inimă de Leu a pus capăt celei de-a treia Cruciade.
1442 – Bătălia de pe Ialomița, încununată cu victoria lui Iancu de Hunedoara a marcat începutul campaniilor ofensive antiotomane ale voievodului Transilvaniei.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
https://blog.revistaderecenzii.com
*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 8 /2025
Volumul Căutări prin labirintul poeziei (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2025) al lui Ioan Ursu se impune, de la prima lectură, ca o încercare de cartografiere a lumii contemporane, dar și a universului interior al poetului.
În cele douăzeci și una de crochiuri lirice, Ioan Ursu își îngăduie să reia experiența propusă altădată de Marin Sorescu în Singur printre poeți. Avem de-a face, astfel, cu un exercițiu de parodiere și totodată cu o veritabilă punere în scenă a unor stiluri consacrate. Poetul se așază în interiorul unor forme poetice deja fixate, pentru a le supune unui joc al variațiunii și al distanței. Pentru a nu lăsa cititorului niciun dubiu asupra intenției sale, el își deschide fiecare text cu un motto extras din opera autorilor evocați, făcând astfel explicită filiația. Materia crochiurilor se desfășoară de-a lungul întregului evantai al curentelor literare, de la echilibrul clasic și elanul romantic, până la încercările de reînnoire neomodernistă și proiecțiile avangardist-futuriste.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Luna mai. Patru ceasuri după amiazi. Soare, în răstimpuri, adie câte-o gură de vânt căldicel…
Didi șade la fereastră, își scaldă fața în lumina dulce a soarelui și se gândește că ar fi bine să iasă și ea să mai vază nițică lume, că e tânără și se prăpădește de urât în mahalaua asta pustie și murdară. Stă în strada Rațiu și e fiica profesorului de dans Nicu Georgescu. Mama ei e de mult în pământ, iar tatăl său are lecții toată ziua și trebuie să vază de fetele altora, în loc să vază de fata lui. Așa, Didi, de când a ieșit din pension, e nevoită să stea acasă mereu singură, tristă, de dimineață până în seară, și numai să viseze ceea ce ar dori să trăiască.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1715 – Regele Ludovic al XIV-lea al Franţei a murit după o domnie de 72 de ani.
1862 – S-a născut chimistul Lazăr Edeleanu, autor a numeroase contribuții importante în domeniul rafinării petrolului (d. 1941).
1870 – A început Bătălia de la Sedan, lupta decisivă a războiului franco-prusac, încheiată a doua zi cu înfrângerea categorică a Franței.
1912 – La București, în sala „Eforie”, a avut loc premiera filmului „Războiul Independenţei”.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Pinocchio, de-abia își luă ziua bună de la prietena sa Lacherda, și începu să bâjbâie prin întuneric, și mergând pe dibuite prin pântecul Balenei, se îndreptă încet-încet, spre lumina ce se vedea licărind în depărtare.
Pe când mergea, simțea că i se afundă picioarele într-o mocirlă alunecoasă și moale, care împrăștia un miros de pește prăjit, ca în postul cel mare.
Cu cât înainta, cu atât lumina se făcea mai vie și mai strălucitoare, până când ajunse în sfârșit; și când ajunse, ce credeți c-a găsit? Găsi o măsuță întinsă, și pe măsuță o lumânare aprinsă înfiptă într-o sticlă verde, iar la masă ședea un unchiaș cu părul alb ca zăpada care ronțăia niște peștișori vii, dar așa de vii că uneori îi scăpau din gură.
În fața acestei priveliști, pe Pinocchio îl apucă o veselie așa de mare și neașteptată, că pe-aci, pe-aci era să leșine.
Îi venea să râdă, să plângă, îi venea să spună mii de lucruri: și în loc de acestea îngână cuvinte neînțelese și încurcate. În sfârșit, izbuti să scoată un strigăt de bucurie, și desfăcându-și brațele și aruncându-se de gâtul unchiașului, începu să urle:
https://blog.revistaderecenzii.com
* Jud. Hunedoara: Castelul Nopcsa din satul Săcel va fi redeschis publicului cu o primă expoziţie temporară al cărei vernisaj este programat pe data de 1 septembrie, specialiştii Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva, de care aparţine obiectivul istoric, pregătind cele necesare pentru amenajarea spaţiilor interioare şi aranjarea obiectelor ce vor fi prezentate publicului. Expoziţia va oferi publicului posibilitatea de a descoperi istoria şi arhitectura Castelului Nopcsa, obiecte de patrimoniu din colecţiile muzeului, selectate special pentru această ocazie, elemente care ilustrează legătura castelului cu istoria locală şi cu personalităţile care i-au marcat trecutul
Continuă să citești