Adormitul din vâlcea – Arthur Rimbaud

https://blog.revistaderecenzii.com

E o vâlcea în care doineşte-un pârâiaş,
Smulgând, ca un bezmetic, din iarbă şi sulfină,
Făşii de-argint. Deasupra, pe muntele trufaş,
Stă soarele. Musteşte vâlceaua de lumină.

Cu capul gol, cu gura deschisă, un soldat
Culcat în iarbă doarme, cu ceafa năpădită
De frunze de lăptucă. E ca-ntr-un verde pat.
Lumina plouă-asupră-i, din bolta împâclită.

Continuă să citești

Calendarul zilei

https://blog.revistaderecenzii.com

1805 – Bătălia de la Trafalgar: Flota britanică condusă de amiralul Horatio Nelson a obținut o strălucită victorie împotriva forțelor navale franco-spaniole

1520 – Ferdinand Magellan a descoperit strâmtoarea care-i va purta numele.

1833 – S-a născut chimistul și industriașul suedez Alfred Nobel, inventatorul dinamitei și fondatorul Premiului Nobel (d. 1896).

Continuă să citești

Meditații asupra lumii. Cronică* semnată de Dan IONESCU

https://blog.revistaderecenzii.com

Cronică apărută în revista „Ramuri”, Nr. 10 / 2025

Cel mai recent volum de poezie al lui Cassian Maria Spiridon, intitulat Cu o bufniță pe umăr (Editura Junimea, Iași, 2025), se prezintă sub forma unei construcții articulate, distribuite în cinci secțiuni distincte. Această împărțire sugerează o intenție de organizare tematică și tonală, prin care autorul caută să imprime discursului liric o progresie interioară și o arhitectură de ansamblu.

Continuă să citești

Nicolae Iorga: Osteneli de istoric

https://blog.revistaderecenzii.com

Deocamdată, fără ca propaganda începută să fie lăsată la o parte, căci, lăsînd-o eu, ar fi continuat-o alții, noi sarcini în domeniul științii mele au căzut asupră-mi în acești ani 1901 și 1902.

Luasem premiul pentru Chilia și Cetatea Albă, ajungînd a-mi da sama că totuși intrigile țesute în jurul muncii mele pot fi biruite. Academia anunțase un altul, cu un subiect așa de greu, pentru a cărui prelucrare lipseau aproape cu totul lucrările pregătitoare: Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea.

Continuă să citești

Adormitul din văiugă – Arthur Rimbaud

https://blog.revistaderecenzii.com

E-o groapă cu verdeaţă, în care-o apă cîntă,
De ierburi nebuneşte prinzînd fîşii de-argint,
Iar soarele-n amiază din mîndrul munte-mplîntă
Săgeţi : e o vaiugă de raze vii mustind.

Cu capul gol, cu gura deschisă doarme-oşteanul,
Un tînăr stînd cu ceafa în fragede lăptuci;
El, palid, zace-n iarbă întins sub nor, sărmanul,
Lumina-l plouă-n patul acestei verzi văiugi.

Continuă să citești