https://blog.revistaderecenzii.com
Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 12 / 2025
Debutul volumului de versuri care poartă pecetea ieromonahului Ioan Bute, Surâsul tău alb (Editura Corgal Press, Bacău), se plasează sub zodia unei profunde și chinuitoare meditații metafizice. Aici, autorul adoptă și reconfigurează, cu o forță redutabilă, cunoscuta paradigmă blagiană a morții incipiente — aceeași idee tulburătoare conform căreia actul nașterii nu este decât prima etapă a unei neîntrerupte și inexorabile porniri către disoluție. Fiecare clipă viețuită devine, astfel, o bornă care măsoară, cu o precizie implacabilă, ireversibila consumare a ființei: „Cândva, / vom fi murit demult. / De demult, / de demult, / de mii de ani, / tăcere… / O umbră, / un vis uitat, / un abur, / o părere, / os / putrezit / sub pământ negru / în beznă. // … Praf. // Cu acel praf / să ne începem / tot / gândul” (Să ne începem…). Un asemenea punct de emergență reprezintă o dovadă de forță artistică și, totodată, o acreditare. Prin asumarea directă a unei teme de o asemenea gravitate, autorul își legitimează din start libertatea creatoare, dobândind acea licență poetică de a articula cu deplină suveranitate orice registru tematic.
Continuă să citești