Tradiții și obiceiuri populare românești de Anul Nou (1 ianuarie)

https://blog.revistaderecenzii.com

Desen de AI

Anul Nou în tradiția populară românească

Pragul dintre timpuri, ritual și speranță

În mentalitatea tradițională românească, Anul Nou nu este doar o schimbare de dată în calendar, ci un moment de răscruce cosmică, o clipă de suspendare a timpului, în care vechiul se stinge, iar noul se naște sub semnul urării, al zgomotului ritual și al gestului simbolic. Ziua de 1 ianuarie este inseparabil legată de noaptea dintre ani, iar obiceiurile ei prelungesc și pecetluiesc ritualurile începute în ajun.

1. Sensul simbolic al Anului Nou

Pentru lumea satului tradițional, anul este o entitate vie, cu naștere, maturitate și moarte. Anul vechi trebuie „gonit”, iar anul nou trebuie întâmpinat, îmblânzit și binecuvântat, pentru a aduce rod bun, sănătate și belșug. De aceea, obiceiurile nu sunt simple forme de divertisment, ci acte rituale cu valoare magică și protectoare.

Continuă să citești

Calendarul zilei

https://blog.revistaderecenzii.com

45 î.Hr.  Calendarul iulian a intrat în vigoare în Imperiul Roman, data de 1 ianuarie fiind stabilită drept prima zi a noului an.

404 – La Roma, a avut loc ultima competiție cunoscută de gladiatori.

630 – Profetul Mahomed și armata sa au plecat către orașul Mecca, pe care îl vor captura fără vărsare de sânge.

990 – Rusia Kieveană a adoptat calendarul iulian.

1432 – A murit Alexandru cel Bun, domn al Moldovei.

1449 – S-a născut Lorenzo de Medici (Magnificul), conducător al Republicii Florentine în timpul Renaşterii italiene (d. 1492).

1502 – Amerigo Vespucci a debarcat în zona cunoscută astăzi ca Rio de Janeiro.

Continuă să citești

Bâlci în Aldebaran – Tudor Arghezi

https://blog.revistaderecenzii.com

Hai mărgele! Ia mărgele!
Cerul meu e plin de ele.
Giuvaere, cruci, podoabe,
Câte trei și patru boabe,
Cu scântei mai tari, mai slabe.
Vând și un mărgăritar,
Cinci ocale la cântar.
Dar păcat de greutate,
Că scade la jumătate
Și pierde câte-o câtime
De crâmpei din îngustime.
Vineri seara, la lucarne,
O să-l am cu două coarne.
Dar aduce și noroc,
Că se face iar la loc …
Toată noaptea tiu deschis:
Vând pe dragoste și vis
Și numai pe datorie.
Plată de Sfânta Marie,
Ori la un soroc, știu eu?
Când o vrea și Dumnezeu.
Ia numai un pumn și du-te;
Într-o palmă ții opt sute.
Dacă merge bine treaba
Dau și Carul mic degeaba.
Când lumina se aciuă,
În oblon se face ziuă.
Încui ușa pe la clanță
Și strâng bolta-n tărăboanță
Și o car tiptil acasă:
Zorile să nu mă vază,
Vântul să nu mă miroasă.
Azi, mi-a mai rămas o stea.
Fetelor, care o ia?

Continuă să citești

Archaeus de Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com

Netăgăduit că sunt multe lucruri la priceperea cărora nu-l ajunge capul pe-un membru gros de la primărie sau pe-un subcomisar de poliție — deși aceștia sunt în genere oamenii cari pricep tot. Cel puțin când e vorba de espropriarea unei găinării , de insuflarea de respect în cetățeanul măcelari cu măsuri false, oameni mai îndemânatici decât cei doi de sus nu cunosc. Totuși ni se pare — se ‘nțelege că nu impunem nimănui părerea — că, afară de cumpene strîmbe și găinării în fața uliții, mai există oarecari lucruri , de-o însămnătate secundară într-adevăr, de ex. filozofia, poezia, artele , tot lucruri cari scapă perspicacității numiților domni, dar a căror existență nu se poate nega. Se vede că autorul vrea să ‘nceapă de la az buchi . Într-adevăr, lumea cum o vedem nu există decât în crierul nostru. Nimeni nu va tăgădui că este deosebire între gânsac și câne . Privirea cânelui e inteligentă , el pricepe din lumea această o porție mult mai bună decât gânsacul ; cu toate acestea amândouă aceste ființe au ochi și crieri. Lumea nu-i cumu-i, ci cum o vedem; pentru gânsac, cum o vede el, pentru câne item , pentru membru de la primărie — pentru Kant item. Totuși câtă deosebire între ochii de porc a susînțelesului membru și privirea adâncă a înțeleptului de la Königsberg.

Continuă să citești