https://blog.revistaderecenzii.com

Mă întreb de multe ori dacă nevoia de modele  este reală sau se consumă doar la nivel declarativ, pentru a  construi o imagine în proximitatea modelului. Pentru omul religios tentația  unui model imaginar – biblic este recurentă și vine din dorința  de asemănare, măcar în parte, cu persoana pe care o venerează. Această asemănare vine la pachet cu lupta de a ajunge personal la nivelul modelului, deși, de cele mai multe ori, existența credinței religioase a creștinului de azi nu are mai nimic de-a face cu trezvia lui spirituală. Moștenește niște tradiții pe care le respectă fără a le cunoaște semnificația. Un timp am crezut că e vina Bisericii că nu le explică suficient, dar ce ar însemna suficient în acest caz? De fapt, nimic nu e suficient în viața duhovnicească, totul este un proces/ terapie de vindecare a sufletului în lucrarea cu Hristos! Iar eficiența acestui proces ține de căutare și de dorință. Fără această realitate totul se consumă doar la nivel de intenție.