A nu fi de Alexandru Busuioceanu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Te doare să priveşti te doare?
Azurul ca un sânge îţi apasă pleoapele
Ca un cuţit gândul îţi sfâşie sufletul
Lasă-l să te sfâşie lasă-l
Nu va cunoaşte nimeni secretul
Închide ochii asupra acestui arbore-n lacrimă
Ai la picioarele tale drumul Acest curcubeu
Singurătate singurătate şi-uimire
Pune piciorul Urcă Urcă

Pe-acelaşi drum coborât
bulgăre de lumină
când veneai fraged de aurorele tale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.