https://blog.revistaderecenzii.com
Cînd e tîrziu și-abia mai pot
Clipi truditele pleoape,
Te chem pe nume-ncet de tot.
Și, ca în vis, te simt aproape…
Și-adorm… atît de fericit,
Ca un copil naiv ce-și spune,
Vrăjit de somn, abia șoptit,
Aceeași veche rugăciune…
Da! Frumos, frumos!