16 august 1977 – A murit Elvis Aaron Presley, The King.
Poate că nu m-am comportat cu tine
Atât de bine pe cât ar fi trebuit să o fac,
Poate că nu te-am iubit
Atât de des pe cât ar fi trebuit să o fac,
Micile lucruri pe care ar fi trebuit să le spun şi să le fac
Pur şi simplu nu mi-am făcut timp pentru ele niciodată
S-a întâmplat astăzi…
1771 – S-a născut Walter Scott, scriitor scoțian prolific, creator al romanului istoric englez (“Ivanhoe”, „The Lady of The Lake” “Rob Roy”) și poet popular în Europa .
1870 – A fost publicat poemul Epigonii (de Mihai Eminescu) în revista Convorbiri literare. Continuă să citești
“Este o carte despre iubire şi ură, împlinire şi regret, bani şi ăaăacie, frumuseţe şi hidoşenie.” (Jonh Steinbeck)
John Ernst Steinbeck. (n. 27 februarie 1902, Salinas, California – d. 20 decembrie 1968, New York) a fost scriitor american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1962. El este cunoscut pe scară largă pentru romanul care a câștigat Premiul Pulitzer Fructele mâniei (1939), romanele La răsărit de Eden (1952) și Șoareci și oameni (1937).
În 1952 apare La răsărit de Eden, în acelaşi an Ernest Hemingway publicând Bătrânul şi marea. Până la sfârşitul vieţii, Steinbeck va mai scrie şapte cărţi, printre care: Joia Dulce (1954), Scurta domnie a lui Peppin al IV-lea (1957) – roman umoristic, A fost odată un război (1958) – corespondenţă de război, Iarna vrajbei noastre. 1962 este anul în care Steinbeck devine cel de-al şaptelea scriitor american căruia i se decernează Premiul Nobel pentru literatură.
Suicidul, un fenomen-“tradiţie” în secuime, surprins inspirat de dramaturgul mureşean Székely Csaba, face obiectul celui de-al şaselea volum, Flori de mină, apărut în limba română în deja cunoscuta colecţie Teatru de buzunar, iniţiată la celebrarea a 50 de ani de teatru românesc la Târgu-Mureş. Tânărul scriitor este remarcat repede de media-audio londoneză, câştigând concursul BBC de dramaturgie cu un scenariu radiofonic, Do You Like Banana, Comrades?, care a fost montat apoi la Radioul britanic.
Anunț!
Dintr-o eroare regretabilă, s-au șters din Cuprinsul „Revistei de recenzii”, câteva articole valoroase. Ne cerem scuze față de colaboratori și așteptăm să ni le retrimită. Mulțumim pentru înțelegere. (Redacția)
1. Our magazine is proud that our colleague Stefan Vladutescu published an article about „Message” in an important magazine from abroad.
2. Our magazine is also proud because our colleague A.T. proposed the same famous magazine an article with the title „Consolidation of the Green Marketing profile in an Austerity Period”
Domnului profesor, cu dragoste!
Suntem în Londra anilor ’60, într-o şcoală dintr-o suburbie. O şcoala cu resurse materiale reduse, cu elevi în conformitate cu locul unde este şi şcoala, provenind din segmente sociale diferite, familii destrămate, familii confruntate cu lipsa locurilor de muncă, părinţi alcoolici, părinţi care au oferit puţin acestor adolescenţi dar care doresc o viaţă mai buna copiilor lor, elevi care nu ştiu ce este respectul faţă de ei, faţă de ceilalţi, nu au noţiuni de comportament în societate, un colectiv de profesori care s-au adaptat situaţiei şi avem un profesor de culoare, Mark Thackery, care a acceptat postul de profesor temporar în aceasta şcoala pentru că şi lui, viaţa nu i-a oferit ceva mai bun pentru supravieţuire. Continuă să citești
S-a întâmplat astăzi…
1901 – S-a născut scriitoarea britanică Barbara Cartland, ,,Regina aventurilor romantice” Continuă să citești
Scena târgumureşeană. Construire dialogală
(Anca Rotescu, Scene în dialog, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012)
de Daniela Gîfu
Posibilitatea descrierii limbajului teatral prin secvenţe scurte fixe, bine delimitate tematic confirmă importanţa dialogisticii, predominantă încă din secolul trecut. Poate de aceea, Anca Rotescu, inspirată de această paradigmă, înţelege că dialogul între cei care au slujit scena are un rol fundamental în zugrăvirea vieţii unei instituţii teatrale.
În fapt, vorbim de un dialog indirect, informal, cu nuanţe nostalgice, care face obiectul celui de-al şaptelea volum, Scene în dialog, apărut în limba română în deja cunoscuta colecţieTeatru de buzunar, iniţiată la celebrarea a 50 de ani de teatru românesc la Târgu-Mureş.
“Lui Leon Werth
Copiilor le cer iertare ca am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din câîi am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate s priceapă totul, chiar şi cărţile pentru copiii. Am şi al treilea motiv: acest om mare traieşte în Franţa, unde suferă de foame şi de frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înfăţişate nu sunt de ajuns, ţin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, căci şi acest om mare a fost căndva copil. Toţi oamenii mari au fost cândva copii. ( Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte)
Aşa că fac aceasta îndreptare:
Lui Leon Werth, pe cand era el baieţel “