https://blog.revistaderecenzii.com
SCRISOARE DESCHISĂ LUI FRANÇOIS MAURIAC[1](Răspuns unei scrisori semiînchise)
Printre foarte interesantele scrisori pe care le-a provocat articolul meu Omul care nu aderă la nimic, o descopăr și pe-a dumitale. E o atenție care îmi face cinste. Nu pentru că vine de la un scriitor celebru, care va fi mâine printre cei patruzeci de nemuritori ai Academiei, ci fiindcă acest scriitor este dublat de un om de bunăcredință. Și catolic.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1519 – Cinci corăbii aflate sub comanda lui Fernando Magellan au pornit, din Sevilla, în prima călătorie în jurul lumii.
1675 – A fost înființat „Observatorul Regal din Greenwich”. În 1948, Observatorul a fost transferat în castelul Herstmonceux din Sussex. Vechea clădire a observatorului s-a păstrat până în prezent, fiind înconjurată de un parc în centrul Londrei.
1792 – Revoluția franceză: Poporul a cucerit Palatul Tuileries. Adunarea Națională a decis suspendarea regelui din funcțiile sale, alegerea unei noi Convenții Naționale a cărei misiune era „să fondeze o națiune nouă” („a doua revoluție”).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Pregătirea de dimineață
„Hai, ridică-te!”, am strigat, fără ezitare,
„Trăsura ne așteaptă, gata să ne arunce pe drumuri sălbatice,
spre dealuri nebune, unde vântul urlă prin cuiburi sterpe”.
„Oi!”, ai exclamat, trezită din vis,
„da, vom colinda peste câmpuri bătute de soare,
și ne vom opri la fântână, sub copacul acela înalt,
unde umbrele dansează și timpul nu există”.
Florile pe care le-ai adus în cerdac
au atras albinele, care se zbăteau în lumină
și noi, ca niște artiști exilați,
râdeam de zborul lor frenetic,
de cum se aruncau din lanuri spre noi,
prinzându-se de fiecare petală.
https://blog.revistaderecenzii.com
Spre seară, așa când se împreună ziua cu noaptea, Codrea obișnuiește să se așeze pe pragul tinzii, să-și vâre luleaua de lut roșcat între măsele și să se certe cu baba.
— Hm… Măă… Ce știi tu și cu feciorii tăi?… Voi toți împreună nu faceți cât o ceapă degerată…
Baba îi cunoaște năravul și nu prea îl ia în seamă. Sprintenă ca o fată mare, cu zbârciturile obrajilor rumenite de bujală, se învârtește pe lângă vatră, dă încoace, dă încolo, și-n cele din urmă răstoarnă pe crupător o mămăligă aburoasă.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Cum lesne vă puteți închipui, Zâna îl lăsă pe Pinocchio să plângă și să urle aproape o jumătate de ceas din pricina nasului care nu-i mai încăpea pe ușă: și l-a lăsat să plângă ca să-l învețe minte să se lase de năravul de a spune minciuni, cel mai urât nărav ce-l pot avea copiii. Dar când îl văzu tras la față și cu ochii ieșiți din cap de bocet, i se făcu milă de el și bătu din palme. La semnul acesta, intrară în odaie prin fereastră mii și mii de păsărele care, așezându-se pe nasul lui Pinocchio, începură să i-l ciugule, și i l-au ciugulit așa de bine încât peste câteva minute, nasul nesfârșit de lung al păpușii, își căpătă iarăși mărimea obișnuită.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
https://blog.revistaderecenzii.com
378 – Bătălia de la Adrianopol: Armata romană a suferit o înfrângere catastrofală în fața goților. Împăratul Valens a murit în luptă.
1483 – Prima Liturghie celebrată în Capela Sixtină din Roma.
Continuă să citești
