Biografie – Nicolae Labiş

https://blog.revistaderecenzii.com

Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună;
Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună.
Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună.
Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună,
Ea mă vedea cum în șa voi sălta împreună
Cu îndrăzneața fecioară-a pământului, brună,
Și-n goană nebună vedea de pe-atunci cum răsună
Tropotul lung și mereu al galopului meu.
Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună,
Și că-s menit să înving veșnicii și genună.
Dar nu știa de pe-atunci că în mine-o să pună
Suflet prea grav și răsunet prea slab, că adună
Abur de vis și de boală ce-ar fi să răpună
Tropotul lung și mereu al galopului meu.

Continuă să citești

Calendarul zilei

https://blog.revistaderecenzii.com

1989 – Nicolae și Elena Ceaușescu au fugit din sediul CC al PCR cu ajutorul unui elicopter.

1849 – Execuția lui Fiodor Dostoievski a fost anulată în ultima clipă.

1956 – Poetul Nicolae Labiș a murit după ce a fost lovit de un tramvai (n. 1935).

1989 – A murit dramaturgul irlandez Samuel Beckett, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1969 (n. 1906).

Continuă să citești

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com

* Întâlniri magice vor fi dezvăluite în poveștile pe care Teatrul Naţional Radiofonic le va difuza, în premieră, în luna decembrie: „O legendă de Crăciun” – de Florence Scannell, „Moș Crăciun a fost răpit” – de L. Frank Baum, „Vestiri și semne divine” – legendă biblică și „Fetița cu chibrituri” – de Hans Christian Andersen, în lectura actorului Sergiu Cioiu. Regia artistică: Mihnea Chelaru. Traducerea și adaptarea radiofonică: Iolanda Helen. Din echipa de producție mai fac parte Janina Dicu și Renata Rusu (regia de studio) şi Simona Vasiliu (redactor și producător). Cele patru spectacole vor putea fi ascultate pe 22, 23, 29 și 30 decembrie, la ora 20:50, la Radio România Actualitați, în emisiunea „Noapte bună, copii!”

Continuă să citești

Omogenitate spațială – Mircea Eliade

https://blog.revistaderecenzii.com

„Pentrul omul religios, spatiul nu este omogen, ci prezintă rupturi si spărturi; unele portiuni de spatiu sînt calitativ diferite de celelalte. „Nu te apropia aici“, îi spune Domnul lui Moise, „ci scoate‑ti încăltămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pămînt sfînt“ (Iesirea, 3, 5). Există asadar un spatiu sacru, deci „puternic“, semnificativ, si alte spatii, neconsacrate, lipsite prin urmare de structură si de consistentă, cu alte cuvinte amorfe. Mai mult: pentru omul religios, lipsa de omogenitate spatială se reflectă în experienta unei opozitii între spatiul sacru, singurul care este real, care există cu adevărat, si restul spatiului, adică întinderea informă care‑l înconjoară.

Continuă să citești

Moș Ion Roată. Anecdotă de Ion Creangă

https://blog.revistaderecenzii.com

La 1857, pe când se fierbea Unirea în Iași, boierii moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, M. Kogălniceanu și alții, au găsit cu cale să cheme la Adunare și câțiva țărani fruntași, câte unul de fiecare județ, spre a lua și ei parte la facerea acestui măreț și nobil act național. Cum au ajuns țăranii la Iași, boierii au pus mână de la mână, de i-au ferchezuit frumos și i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe și cușme nouă, de se mirau țăranii ce berechet i-a găsit. Apoi, se zice că i-ar fi dat pe seama unuia dintre boieri să le țină cuvânt, ca să-i facă a înțelege scopul chemării lor la Iași.

Continuă să citești

Am plecat să colindăm

https://blog.revistaderecenzii.com

Am plecat să colindăm
    Domn, Domn să-nălțăm
Când boierii nu-s acasă
    Domn, Domn să-nălțăm
C-au plecat la vânătoare
    Domn, Domn să-nălțăm
Să vâneze căprioare
    Domn, Domn să-nălțăm
Căprioare n-au vânat
    Domn, Domn să-nălțăm
Ci-au vânat un iepuraș
    Domn, Domn să-nălțăm
Să facă din pielea lui
    Domn, Domn să-nălțăm
Veșmânt moale Domnului,
    Domn, Domn să-nălțăm

Continuă să citești

Cugetările sărmanului Dionis de Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com

Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună!
Și mucoasa lumînare sfîrîind săul și-l arde,
Și-n această sărăcie, te inspiră, cîntă barde —
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.

Un regat pentr-o țigară, s-împlu norii de zăpadă
Cu himere!… Dar de unde? Scîrțîie de vînt fereasta,
În pod miaună motanii — la curcani vînătă-i creasta
Și cu pasuri melancolici meditînd umblă-n ogradă.

Continuă să citești