https://blog.revistaderecenzii.com

— Bate murgul din picior la scară,
Sforăie și bate din picior ;
Mîngîie-l, că-i cea din urmă oară :
         Pentru domn și țară
Merg să lupt, și-n luptă, poate, mor.

https://blog.revistaderecenzii.com

Trad. Șt. O. Iosif

A fost odinioară un cavaler tăcut,
Cu ochii melancolici, obrajii de zăpadă.
Tărăgănat și șubred, pustiu și abătut,
El hoinărea pe uliți, dat visurilor pradă.
Era așa de țeapăn, stângaci, dus în extaz!
La geamuri flori și fete râdeau de el cu haz,
Când, șovăind în umblet, se poticnea, sărmanul!

https://blog.revistaderecenzii.com

XVI

— Ei, Niculae, hai acum cu mine să vedem dacă poți să mergi la școală sau nu. E nenorocire, Niculae! Am crezut că, hai, că n-o fi el prețul grâului ca acum un an, că piața mai scade când se face grâu mult, dar să scadă el la jumătate, asta n-ași fi crezut niciodată că o să se întâmple. Sui-te sus și fă-ți cruce. Dacă ne întoarcem cu grâul îndărăt, n-am ce să-ți mai fac, sărac de sufletul tău!

https://blog.revistaderecenzii.com

Trad. de Șt. O Iosif

În parcul vechi și rece și pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenușiu.

Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Și deslușești cu greu ce-și spun ei doi.

https://blog.revistaderecenzii.com

Lună, tu, care te duci peste zi,
O, ce se-ntâmplă cu tine?
Spune, crăiasă a nopților și
Candelă a nopților line!

Torță de-argint ce spânzură-n cer
Tristă, și palidă liră.
Taină a nopții, vrajă, mister,
Cântec în somn ce suspină!

https://blog.revistaderecenzii.com

XV

Paraschiv era atât de furios, încât intrând în bordeiul tușei uită de șubrezenia patului și aproape se aruncă pe el.

— Nu ți-am spus eu, ga Mario, că ăsta n-are să meargă? Fir-ar capul lui al dracului de bou! Asta e bou! Bou de mere și de pere.

Dar tușa îl primi cu strigăte ascuțite: