https://blog.revistaderecenzii.com
Afară-i noapte neagră ; vijelie…
Se tînguiește vîntul prin cotloane :
Adoarme-acum, ca un copil cu toane,
Acum pornește iar, plin de mînie.
Eu stau la foc, trudit de insomnie,
Ascult cum bate ploaia în obloane ;
Visez… și-n vis mă cheamă dragi icoane
Din țara Doinei, dulce Românie !
https://blog.revistaderecenzii.com
Site: https://indart.ro/
23 septembrie 2024
București
COMUNICAT DE PRESĂ
Teatrul InDArt împlinește 18 ani
Teatrul InDArt și Școala de Teatru AMA-torissima au plăcerea de a anunța a doua ediție a Festivalului de teatru pentru amatori AMA-torissima, care va avea loc în perioada 26-29 septembrie, la Teatru Infinit (Mihai Eminescu 127).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1559 – A murit domnitorul Ţării Românești Mircea Ciobanul. Va fi succedat de fiul său cel mare, Petru cel Tânăr, în vârstă de numai 13 ani.
1849 – A murit compozitorul, violonistul și dirijorul austriac Johann Strauss tatăl (n. 1804).
1872 – A fost inaugurată Gara Târgoviștei din București, actuala Gară de Nord.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
După ce se luaseră, Birică și Polina continuau să se uite unul la altul ca și când ar fi fost singuri pe pământ. Zadarnic încercau, Polina să stea mai mult prin casă cu soacra și cumnatele, iar Birică prin curte cu tatăl și frații! Se strigau pentru lucruri de nimic și dacă se stăpâneau să nu fie mereu unul lângă altul, nu se puteau împiedica să nu-și audă glasurile. Se auzea glasul ei sau al lui spunând nu se știe ce, se opreau pentru o clipă și bătaia inimii se iuțea…
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
O, lună grațioasã, îmi amintesc,
Că, în urmã cu un an, tot pe colina asta ,
Am venit plin de suferință să te privesc.
Iar tu atârnai atunci deasupra pădurii
Și, la fel ca acum, luminai frumoasă.
Dar, ceața și geana tremurândă de plâns
Din coșul lacrimilor mele, în ochii mei
Sunt chipul tău necăjit,
Viața mea, la fel și acum; nu și-a schimbat traseul,
Delicata mea lunã dar
Memoria mă ajută să cunosc vârsta durerii mele.
Oh, cât de recunoscător sunt.
În tinereţea noastră, când există
Speranță ne urmãm drumul vieții fără să ne gândim
La trecut.
Și mai trist este acest lucru cãci face neliniștea să reziste.
https://blog.revistaderecenzii.com
Azi Curtea Veche e ruină goală…
În cimitir zac negre cruci crăpate,
Cu slove-adînci, chirilice, săpate,
Doar vîntul nopții-n ierburi dă răscoală !
Cînd însă-n turlă ceasul tainei bate,
De prin morminte umbre mari se scoală !
În șoapte, pe furiș, vin toate-n sală
Și țin divan subt bolțile surpate.
Boieri bătrîni de-acuma două veacuri,
Ei pun la cale treburile țării ;
Vor să trimită cărți de jalbă Porții…
Din răsărit, prin albele cerdacuri,
În casa unde tăinuiesc boierii
Crai-nou pătrunde ca un sol al morții…
