https://blog.revistaderecenzii.com/

(Scena se petrece intr-un hotel din Abazzia. Sau cel puțin s-ar fi putut petrece.

O după-amiază de vară. Soare. Căldură. Plictiseală.

Mosafirul sosește cu doi copii de mină. Un hamal aduce un munte de geamantane. Toți se opresc la cabina portarului de la hotelul, îi zicem, „Panonia”. Două minute de parlamentări, apoi mosafirul pleacă cu copiii, urmați de portar, înspre interiorul hotelului, printr-un labirint de coridoare. Portarul e foarte limbut.

https://blog.revistaderecenzii.com/

— Da’ bună ziua, nene! Îmi pare curios
Ca să te văz astăzi în piele și voios;
Ieri am privit, eu singur, ciudata vânătoare
După cacomi: trei oameni din ochi te urmăreau

Și te-ndreptau mereu
Spre mlaștina cea mare;

Apoi am văzut încă, cum toți la ea au stat
Și te-au înconjurat.
Atunci… și eu, vezi bine,
Temându-mă de mine,
În scorbur-am intrat

Și nu știu ce s-a mai urmat.
Ian spune-mi, drag vecine,
Cum ai scăpat din lăbi de om? —
Întrebă jderul pe cacom.
— Cum am scăpat? răspunse cacomul moderat,
Curat ca prin minune,
Dar trebuie a-ți spune
Un lucru vederat:
Că omul din natură are
Plecări destul de bune.

Tu ai văzut cu ochii cum m-au înconjurat
La mlaștina cea mare
Și știi că eu mai bine mă dau prins
Decât să fiu de glod atins.
 Ei bine!

Văz că-un om s-apropie de mine,
Îmi pune pe cap mâna și zice la ceilalți:
„Emblema curăției, el trebui să trăiască
Ca în integritate pe om să pilduiască!

Aideți mai bine, frați,
Să prindem pe murdari,

Pe jderi, pe vulpi, pe angării mai mari.
Ce port virtuți pe gură,
Dar dau prin glod și fură”.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Axe
După a cărui lovitură răsună lemnul,
Și ecourile!
Ecourile se retrag
Din centru ca niște cai.

SAP
Se umflă ca lacrimile, ca
Strecurarea apei
Pentru resetarea oglinzii
Pe piatra

Asta cade și se întoarce
Un craniu alb
Mâncat de buruieni.
Ani mai tarziu
Îi întâlnesc pe drum –

Cuvinte uscate fără călăreț.
Zgomotul neobosit al copitelor.
în timp ce
Din fundul fântânii, stele fixe
Ei conduc o viață.

Sursa. https://www.actualidadliteratura.com/ro/sylvia-plath-poezii-na%C8%99tere/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Iat-o, simpla fericire,
Cu ferești spre infinit!
Roză lebădă pe ape
Trece-apusul liniștit.

Bun găsit, pace de visuri,
Cu lungi umbre peste lac!
Ciori în stol pe-acoperișuri
Liturghia serii fac.

Mai încolo de grădină,
Unde câmpul e-nflorit,
O domniță tandră-ngână
Un cânt tandru și vrăjit.

Rasă-ntinsă, cu răcire,
Noaptea crește uriaș…
Simplă, scumpă fericire,
Tu – roșeață în obraji!

(1918)

Trad. de Gheorghe Doni

Sursa: https://poetii-nostri.ro/serghei-esenin-iat-o-simpla-fericire-poezie-id-40687/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Povestea e nouă și interesantă, fiindcă e din război și fiindcă tot ce e din război e nou și interesant. Povestea e și adevărată, cel puțin așa îmi spune cel ce mi-a spus-o între un șvarț dulce și o dulceață amară. Adevărată sau neadevărată, ce are a face? O dau cum mi s-a dat…

https://blog.revistaderecenzii.com/

Un fabulist al nostru ne-au povestit c-odată
Se rânduise-n țară un lup nazâr pe oi,
Dar cum ocârmuise, el încă nu ne-arată;
Și ce isprăvi făcuse, ne lasă-a ghici noi.

Așadar cercetarăm
Și ne încredințarăm

Că turma-ncredințată acestui nazâr mare,
Prădată, ovilită,
Călcată, spârcuită,

Dup-o osândă lungă abia avu scăpare.
Luat fiind în durăt, de-o laie de cotei,
C-urechile plioștite, cu coada între vine,
Nazârul lup cu fuga se duse-n țări străine,

Abia scăpând de ei!
Acum iar de-odată un vuiet se stârnește,
Că după atâta vreme bătrânul lup dorește
Să vie iar în țară, unde-i făgăduise
Cârlanii să-l aleagă nazâr împărătesc.
Se vede că Nazârul trecutul a uitat,
Nu știe că coteii ce-atunci l-au alungat

Acum sunt dulăi
Și nu i-ar ședea bine

La bătrânețe tocmai, să pață vro rușine!