Călărețul de aramă – II (1) – Aleksandr Puşkin

https://blog.revistaderecenzii.com/

Capitolul II
(fragmente) *

Dar iată, de prăpăd sătulă,
De-al ei nelegiuit popas,
Neva în matcă-ncet s-a tras;
Îmbucurată de-așa hulă
Și răzvrătire, lebăda
Nepăsătoare prada sa.
Ca un tâlhar ce plin de ură
Cu ceata-i într-un sat intrând,
Doboară, sparge, taie, fură;
Batjocuri, vaiet, plans, tortură.
Scrâșnire, larmă!…Și curând,
Înreuiați de prada grasă,
Temându-se de urmăriri,
Trudiți de-așa nelegiuiri,
Tâlharii se grăbesc spre casă,
Pierzând pe drum de prea mult zor
Câte ceva din prada lor.

Scăzu deci apa. Caldarâmul
S-a arătat. Evghenii-al meu,
Aleargă, străbătând tărâmul,
Cu sufletul murind mereu,
Cu dor, speranță și cu spaimă,
Spre fluviul potolit ce-ngaimă;
Dar pline de triumph și joc,
Vâltorile victorioase
Fierbeau și-acum răutăcioase;
De parcă-ar fi sub ele-un foc.
Suflând, cum suflă cu tărie,
Un cal întors din bătălie.
Evghenii-n larg privi pustiu;
Zării o barcă; în neștire
Fugii spre ea ca spre-o găsire;
El îl strigă pe barcagiu,
Și-acesta dârz, cu nepăsare,
Pentr-un argint spre cel’alt mal
Îl duce-acum din val în val
Prin apele spăimântătoare.

Mult timp luptă acest vâslaș
Cu valurile mari și-afunde
Și-ades în șirul lor vrăjmaș
Fu cât pe ce să se scufunde
Sub rotitoarele vâltori
Cu îndrăzneții călători
Bărcuța; prin stârnite unde,
Ea pân’ la urmă, cu un salt
Atinse țărmul celălalt.

Nefericitul fuge, iată,
Spre ulița știută-acum,
Spre locuri cunoscute. Cată,
Nu recunoaște nicidecum.
Priveliște grozavă! Smulse
Sunt toate, totu-I năruit,
Cărat de ape, răvășit;
Căsuțele stau strâmbe; multe
Complet distruse azi apar;
De valuri alteles împinse;
Împejmuirile îi par
Un camp de luptă. Reci și stinse,
Împrăștiate leșuri zac.
Evghenii, cât puterea-i poate
S-avântă-acum uitând de toate,
Sleit de suferinți, buimac,
Spre locurile mult iubite,
Unde-l așteaptă, din abis,
Cu niște vești nebănuite,
Destinul ca un plic închis.
Și iată, el prin suburbia
Aleargă-acum, aleargă mut;
Și iată golful cunoscut
Și-aproape-i casa…Ce să fie?
Ce-i asta?

(va urma)

traducere George Lesnea
Din vol. ”Poeme” 1972

Sursa: https://poetii-nostri.ro/aleksand

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *