https://blog.revistaderecenzii.com/
Paharnic alb, Crin blând, domol îmi varsă
Parfumul tău, căci inima mi-e arsă.
Mireasma ta puternică şi moale
Îmi dă fiorul sânurilor goale
De pe vitralii,
Scăldate-n adieri de evantalii.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Sunt obosit de drum și-aș vrea
Să dorm trei nopți,
Trei vieți în șir,
Culcat pe-un așternut,
Așa
Cum dorm culcați în cimitir
Toți sfinții palizi din altare,
Cu pumnii-ncrucișați pe piept.
Din somnul fără deșteptare
Aș vrea să nu mă mai deștept…
https://blog.revistaderecenzii.com/
Al treilea concert simfonic al orchestrei Peters a fost, pe lîngă o producere de mare merit, și o faptă bună — concertul era dat sub patronajul primarului, în folosul săracilor din capitală.
Programul a fost minunat — Mendelssohn, Haydn, Liszt, Grieg și Wagner.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
A fost odată un tăietor de lemne tare nevoiaş, şi tăietorul ăsta trăia cu nevasta şi cele trei fetiţe ale lor într-un bordei, la marginea unui codru unde arareori călca picior de om. Şi într-o dimineaţă, înainte de-a pleca la lucru, ca de obicei, tăietorul îi spuse nevestei:
https://blog.revistaderecenzii.com/
A venit un domnișor
La ogor.
Fete vru să-mbrțtișeze,
A venit un domnișor.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Am avut alaltăieri o bună duminică; încă un concert simfonic al orchestrei Peters. Nu pot îndestul mulțumi valorosului maestru și bravilor săi artiști pentru momentele-n adevăr fericite ce ni le-au procurat.
Peters și orchestra lui sunt netăgăduit chemați la mari succese viitoare. Atîta muncă competentă, sinceră și conștiințioasă nu poate rămîne fără roade.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tâlc tulburător,
Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
„E vreun trecător – gândit-am – şi-a bătut întâmplător.
Doar atât, un trecător.”
https://blog.revistaderecenzii.com/
În goale odăi stă un destin sihastru
Tapete-atinge-o blândă nebunie.
Mușcate-n straturi la ferestre-adie,
La fel narcise-n propriul lor dezastru
Mai caste ca-n grădină, alabastrul.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Profesorul: No, mâine apoi începem doară! Câți ghintre voi au ștuduit, or mere mai gheparke; câți au fost putori și n-au ștuduit, trebuie că rămân repekinți. Acuma doară numai să vă muștruluesc, că cum să fiți la acea înălțime la care caută a fi școlerul întrucât priveșke educățiunea prințipială, reșpeckive la conduită exămplară față ghe azistenții care vor fi ghe față. Către un școlar din fund: Inchighe gura, boule, că-ți întră musca… (Băieții râd.) Silențium! – școlerul caută să fie curat îmbrăcat…
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşti, din târg drept peste apa Neamţului; sat mare şi vesel, împărţit în trei părţi, care se ţin tot de una: Vatra satului, Delenii şi Bejenii.
