https://blog.revistaderecenzii.com
Da, mult mai bine ar fi fost
Să fi rămas în sat la noi,
De-ai fi avut și tu vreun rost,
De-am fi avut pămînt și boi.
Că sîntem nevoieși de tot,
Și ai frați mici, și sînteți mulți…
Muncesc din greu, fac tot ce pot
Și tot flămînzi, și tot desculți !
https://blog.revistaderecenzii.com
Moromete era acasă, dărâmase poarta și își făcea una nouă. După ce plătise cu bani de la Aristide partea de fonciire pe care i-o cerea Jupuitu și amânase jumătate din ea până spre toamnă, se dusese a doua zi la gară și cumpărase cu restul de bani o căruță de uluci. Nu se mai putea, atât poarta de la drum cât și gardurile grădinii se înnegriseră și putreziseră de tot, trebuiau altele. Începuse întâi cu poarta de la drum, și lucrase la ea două zile. Acum era pe sfârșite cu poarta și nu se grăbea deloc să treacă la grădină: o poartă sau un gard le pui o dată la zece ani, dacă nu chiar la mai mulți.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Ieri am găsit pe banca solitară
Din parc un biet mănunchi de flori trecute…
Sărmane flori ! Ce mîini necunoscute
V-au strîns la piept și-apoi vă aruncară ?
La ce-ntîlnire mărturii tăcute
Mi-ați fost ? Ce ochi cuminți ori plini de pară,
Privind la voi cu drag, se bucurară
Și v-au uitat apoi așa de iute ?…
https://blog.revistaderecenzii.com
Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creștea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.
Înstrăinată-ntr-o mulțime
De ierburi și de grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.
https://blog.revistaderecenzii.com
Tot în această vreme, în aceste verzi zile de iunie când înfloresc salcâmii și când până la seceriș nu mai era decât sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel, Țugurlan află că în sat se vorbea iar despre el; că ar fi sărit la bătaie cu Cocoșilă în poiana fierăriei lui Iocan.
Țugurlan nu pricepuse niciodată pentru ce unele din întâmplările în care era amestecat el se răspândeau numaidecât printre oameni. Totdeauna acest lucru îl întărâta fiindcă de fiecare dată descoperea nepotriviri; una gândea el și alta înțelegeau ceilalți. Să sară la bătaie? Dar, la urma-urmei, de unde această părere la ei?
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Traducere -Lucian Blaga
Într-un regat lângă mare, pe care
Poate că ca ai să-l cunoști într-o zi,
Trăia odată, demult, o fată
Pe nume Annabel Lee.
Ursita i-a fost de a fi iubită
De mine și de-a iubi.
În acel regat lângă mare, eu și ea.
Amândoi eram doar niște copii.
Ne iubeam însă cu-o dragoste ce întrecea
Orice dragoste, eu și Annabel Lee.
Înaripați, chiar serafimii din cer
La dragostea noastră-ar fi putut râvni.
https://blog.revistaderecenzii.com
Pe luncă sună coasa ; jos, pe vale,
Copii fac larmă, rîd, se iau la trîntă :
Pe creangă vesel un florinte-mi cîntă…
Ce dulce-i glasul ciripirii sale !
Din popușoi un iepur sare-n cale :
Seninul zilei oare nu-l încîntă ?
Un foșnet lin de frunze-l înspăimîntă
Și fuge — parcă cerul se prăvale !…
Albine fierb ; lăcuste, greieri saltă ;
Țînțari se bat ; fug fluturi albi departe…
Bondarul singur zice ca din carte…
Eu însă zac pierdut în iarba-naltă,
Privind, cu ochii beți de poezie,
A cerului albastră-mpărăție !
https://blog.revistaderecenzii.com
Visam deștept pe jumătate…
Era o liniște în casă,
Și ziua în amiaza mare
Părea că-i noapte luminoasă…
… Și se făcea că am o mie
Monede-n aur… o comoară!
Trântit pe canapea alene,
Sorbeam cafea, fumam țigară…
https://blog.revistaderecenzii.com
Astfel se întâmplă că, în scurtă vreme de la însurătoare, bucuria lui Birică se și făcu dureroasă. Gândul că s-ar putea să-l apuce toamna fără casă îl neliniști atât de mult încât, fără să se mai sfătuiască cu familia, se hotărî să facă rost de bani numai în singurul fel în care putea să facă atât de repede și anume să vândă de îndată jumătate din pogonul lui de pământ. Se gândi câteva zile în șir, îi trebuiau cel puțin trei mii de lei dacă vroia să-și facă o casă ca să nu fie bordei (și numai o astfel de casă îi trebuia, altfel toată lumea ar fi zis că iată ce rău a ajuns Polina trăind cu el), dar de unde să ia trei mii de lei? Și apoi cum avea el să trăiască cu o jumătate de pogon de pământ, când alții cu un lot întreg abia se țineau?
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Creştinismul este o religie absolută, dar, vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfect! Poţi să-l imiţi, imperfect, dar una e imitarea şi alta e participarea care te face să te realizezi în tine, prin el, în mod total.
Continuă să citești