https://blog.revistaderecenzii.com/
E noapte, — o noapte caldă, adâncă, liniștită. Nu se mai aude decât respirarea puternică a mașinei și fâșiitul somnoros al apei. Luminile întârziate ale satelor clipesc, ca niște licurici, printre crengile copacilor. Trecem pe lângă Ostrovul Mare. În bătaia lunei, turla bisericii, satul, viile, pădurea, toate au înfățișarea fantastică a lucrurilor văzute-n vis.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Cică într-o iarnă, pe când zăpada cădea din înaltul nemărginit al cerului în fulgi mari şi pufoşi, o împărăteasă sta într-un jilţ şi cosea lângă o fereastră cu pervazul negru, de abanos.
https://blog.revistaderecenzii.com/
În străvechea cetate de sub Tâmpa, muzica a găsit totdeauna un mediu favorabil. Pare chiar de nedespărțit muzica de aceste puternice ziduri cariate de vreme, de șirurile ordonate ale caselor așezate cot la cot și acoperite cu țigle roșii, de-a-lungul străzilor pitoresc înguste. Brașovul, în aspectul său urbanistic și în fericita așezare printre înălțimile acoperite de păduri, seamănă — zice-se — cu Salzburg. Dar seamănă cu oricare din burgurile nemțești, cu fiecare din cetățile saxone, cu gospodărești case închise între ziduri și cu porți de cetate fiecare. Brașovul oferă pe alocuri colțuri care ar putea decora actul II din «Meșterii Cântăreți» ai lui Richard Wagner. Brașovul oferă muzicii cadrul cel mai potrivit, dar îi prilejuiește mai ales mediul spiritual favorabil. Și mediul acesta l-au creeat germanii, care au dus pretutindeni cu ei pasiunea muzicii. Sașii au adus-o și aici.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu – la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.
Sursa: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/poveste_sent.php
https://blog.revistaderecenzii.com/
Obiceiul meu cînd călătoresc este a mă ocupa mai totdauna de persoane decît de lucruri. În deligență esaminez mai mult pe companionii mei de călătorie, decît frumoasele peisage ale localităților prin care trec. Ajungînd la ospelerie, în loc să mă ocup de camera mea, din contra, toată atențiunea o pui asupra ospelierului, camarierilor și femeilor de serviciu. La masă prefer mai mult pe conmeseni decît bucatele și vinul. Privirea unei fețe umane e mult mai interesantă pentru mine, decît grămezile de pietre ce le numim orașe sau cetăți, decît acele înălțimi de pămînt sau de calcariu ce le numim munți, sau acele desimi de copaci ce le numim foreste. Îmi va zice cineva că, cu astfel de bizare dispozițiuni, călătoria nu plătește un ban și că, fără să părăsesc capitala unei țări, aș putea găsi toată materia pentru favoritele mele contemplațiuni. Ei bine, voi răspunde la o asemenea observațiune că este o eroare și încă o eroare prea groasă. Să luăm de esemplu Neapole, acest oraș sau cetate, cum veți voi să-l numiți; este în adevăr un muzeu imens dar nu universal. Fizionomia umană își schimbă espresiunea după gradul latitudinei și, ca să cunoști această schimbare, e mare necesitate a o căuta în locurile acelea unde își are expozițiunea naturală. Locuitorul din Sorrento și Calabria, transportați la Neapole, nu mai sunt aceia ce erau în provincia lor; mai adăogați că accidentele vieții nomade vă pune în relațiune cu individe a cărora nici chiar esistința nu ați fi putut să o cunoașteți; astfel, eu care în țara mea nu mănînc niciodată acasă, nici chiar pe la amici, nu avui niciodată fericirea aceea ce o avui în Italia de a face cunoștință cu atîta lume, iar mai cu seamă cu primadonele de uliță, care cîntă pe la birturi numai pentru un neînsemnat dar.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Trăia odată, demult de tot, o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor, într-un loc necălcat de picior omenesc. Ş-avea ea un bordei şi un cârd de gâşte, iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. Încet, se desfac și s-aștern pe văi perdele de umbră.
Înaintea noastră, pe luciul plumburiu al apei, se ivește-n curmeziș mai întâi o dungă, o coamă gălbuie și creață. Ne apropiem de pragul gherdapurilor. Dunărea începe să vâjâie mânioasă, — e un zbucium ș-un clocot de valuri dintr-un mal în altul. Peste-adâncimi se fac ochiuri mari, cari rotesc în loc. Ici apa se scufundă, bolborosind, ca suptă de gura unei vâltori, colo se umflă, se burdusește și urlă făcând clăbuci, bătându-se de stânci cari nu se văd.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Luna s-a ascuns
după Pleiade în mijlocul nopții;
chiar și tinerii dispar deja,
și acum rămân singur în patul meu.
Sufletul meu scutură Eros,
ca vântul pe munte
care pătrunde în stejari,
și slăbește membrele și le scutură,
amar dulce necunoscut dulce.
Dar nu pentru mine, nici miere, nici miere;
și sufăr și doresc.
tradusă de Salvatore Quasimodo
Sursa: https://poetii-nostri.ro/sappho-absenta-este-luna-poezie-id-34505/
https://blog.revistaderecenzii.com/
În munţii noştri astăzi zăpezile torc leneş,
Izvoarele îngheaţă în clinchete subţiri,
Şi caprele de munte nervoase prin poiene-şi
Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.
Cred că pe masă vinul aşteaptă-n adormire –
E vinul roş din care pe-atunci n-ai vrut să-mi dai,
În vremurile-acelea săpate-n amintire
C-o mamă grijulie şi-un băieţel bălai.
https://blog.revistaderecenzii.com/
A fost odată, în vremurile de demult, a fost un împărat şi-o împărăteasă, şi cum nu se îndurase soarta să le hărăzească un urmaş, nu trecea zi în care să nu se tânguie amândoi: „Cât de goală ne e casa şi ce fericiţi am fi de-am avea şi noi un copil!” Dar coconul cel mult dorit se lăsa aşteptat de multă vreme…
Continuă să citești