https://blog.revistaderecenzii.com/
Cu ochii tăi albaștri
Când mă privești, – vrăjit,
Ca printr-un vis mie îmi pare
Că graiul mi-a pierit.
La ochii tăi albaștri
Eu mă gândesc oriunde
Și-o mare de albastre gânduri
În inimă-mi pătrunde
Traducere Petre Solomon
Sursa: https://poetii-nostri.ro/heinrich-heine-cu-ochii-tai-albastri-poezie-id-12535/
https://blog.revistaderecenzii.com/
De mult, tare de mult,
Pe cînd pruncul de trei zile
Într-o clipă număra
Stelele ce-n cer clipeau;
Și cu ochii lui vedea
Iarba-n cîmpuri cum creștea;
Și cu urechea auzea
Cînd păianjenul țesea,
pe plaiurile Buzăului, în codrii Cislăului, într-un palat minunat, trăia o împărăteasă cu numele de Neaga.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
O ceartă mare se iscase între Zeus și oameni. Titanul Prometeu, cel cu minte multă, ținea cu aceștia și-i învăța să nu facă pe placul noului zeu, ce cuprinsese cu sila stăpânirea tatălui său, Cronos.
El le zise: „Măi, oamenilor! Acest Zeus e lacom de avuții și de daruri; dacă voi, când înjunghiați vite în onoarea lui, i le veți închina cu totul, apoi să știți că veți ajunge curând să dați de capăt tuturor turmelor voastre, oricât de numeroase ar fi. Haide mai bine să facem cu Zeus o tocmeală, pentru ca și voi, oamenii, și el, să vă bucurați de câte o parte din vitele jertfite în hacatombe, adică cu sutele, pe altarele zeilor”.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Trei semne un nebun făcu-n nisip și ea,
O fată palidă, în față-i sta.
Cânta, o, marea ne-ncetat.
Ea-n mână un pahar ținea
Ce plin până la margine sclipea
Ca sângele greu și-nfocat.
N-au scos o vorbă – soarele murea,
Atunci el luă din mâna ce-l ținea
Paharul și-l bău-nsetat.
Lumina-n mâna ei se stinse-așa
Și vântul șterse semnele, – Cânta,
Cânta, o, marea ne-ncetat.
Traducere Mihail Nemeș
Sursa: https://poetii-nostri.ro/georg-trakl-balada-poezie-id-31215/
https://blog.revistaderecenzii.com/
M-a desfătat un vis frumos
Și negrăit de fioros :
Mi-e încă mintea tulburată
Și-mi bate inima speriată…
https://blog.revistaderecenzii.com/
Mare nemulțumire era în palatele Olimpului, locaș al zeilor nemuritori, de când Zeus biruise pe zeii cei bătrâni și se așezase cu sila pe scaunul împărătesc al tatălui său, Cronos. El ținea acum în mâinile sale trăznetul; sub picioarele lui zăceau grămădite tunetele și fulgerele și toți zeii, rânduiți în juru-i, tremurau de frică dinaintea puterii și măririi lui.
https://blog.revistaderecenzii.com/
De pe scaunul său, înălțat pe muchea înnorată a Olimpului, Zevs privi la fiii oamenilor și-i văzu pretutindeni dedați cu patimile, fără de a purta câtuși de puțin grija dreptății. În inimile lor răutatea crescuse mereu; iar, spre a îmbuna pe zei, ei închipuise un soi nou de înjunghieri și de sacrificii, care mohorâse pământul cu sânge.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Îmi vâjâie-n minte imagini şuvoi:
Coline, poteci de pădure…
Din haos de gânduri se-ncheagă apoi
Privelişti cu limpezi conture.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Fulgi uriaşi deasupra ţării cad,
Pe bărăgane vânturile ţipă,
Somn neclintit de iarbă şi de brad
Învăluieşte munţii sub aripă.
Cu clinchete zglobii din dunga văii
Răsună zurgălăii argintii;
S-apropie de geamuri zurgălăii
Certându-se cu glasuri de copii.
Întregi, întinderile ţării mele
De sunete voioase se cuprind
Şi împleteşte glasuri subţirele
Acest şăgalnic, aşteptat colind..
https://blog.revistaderecenzii.com/
Persefona cea frumoasă se juca cu alte fete, soațe ale ei, pe cîmpia Enei din fericita țară a Siciliei. Ea era fata mult iubită a mamei Demetre, pe care toată lumea o cinstea; căci mama Demetra era către toți bună și darnică; iar decît fiică-sa, Persefona, nici o fată nu era mai veselă și mai voioasă.
Continuă să citești