https://blog.revistaderecenzii.com
1862 – S-a născut pictorul austriac Gustav Klimt (d. 1918).
1913 – S-a născut Gerald Ford, cel al 38-lea președinte al Statelor Unite (d. 2006).
1918 – S-a născut regizorul suedez Ingmar Bergman (d. 2007).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Numele i l-am spus. Este una din acele searbăde și poetice figuri ce să întîlnește uneori pe ulițele noroioase ale Bucureștilor.
Ochii lui mari și negri, fruntea lui largă și umbrită de un năr mlădios, păreau că spun ceva, dar vorbele lui nu spuneau mai nimic.
În școală fusese cel mai leneș; rămînea repetent în mai toate clasele și băieții îl huiduiau.
Nu-și făcuse nici un prieten de copilărie, și de aceea, văzîndu-l pe podurile Bucureștilor, cunoștințele de căciulă ce avea, nu puteau să știe nici dacă e din București, nici dacă e fecior de boier, nici dacă e fecior de parvenit.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Vino joc de vorbe goale.
Suntem singuri.
Ce să-i spun?
Numai gura dumisale
Se aude de subt prun.
Plouă crengile cu rouă
Cade câte-o picătură,
Când în păr, găteală nouă,
Când bomboana rece-n gură.
Și mergând prin iarbă, toată,
Subt dantela albei rochii,
Spre genunchi e ridicată,
Plină-i de pândiri de ochi.
Aerul o strânge. Cerul
O dogoare și-o sărută
Unde trece-n câmp, ca fierul,
Țara caldă face-o cută.
Și din toate singur eu
Nu-ndrăznesc s-o prind de mână
Și c-un șold de pieptul meu
Să o sprijin la fântână.
https://blog.revistaderecenzii.com
* Ploiești: De la ora 19:00, publicul este invitat în Sala „Ion Baciu” a Filarmonicii „Paul Constantinescu”, la Beethoven 100%, un program construit integral în jurul creației genialului compozitor care a schimbat definitiv cursul istoriei muzicii. Invitatele acestei seri sunt două artiste cu o bogată activitate internațională: dirijoarea Stasie Gonikberg (SUA) și pianista Francine Kay (SUA), profesor în cadrul prestigioasei Princeton University. La pupitrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Ploiești se va afla Stasie Gonikberg, dirijoare, pianistă și cercetătoare, a cărei carieră îmbină activitatea artistică și cea academică
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
*Cluj-Napoca: ‘România şi Franţa. Punţi umane şi instituţionale’ – masă rotundă dedicată Zilei Naţionale a Franţei organizată de Institutul de Istorie ‘George Bariţiu’ al Academiei Române şi Centrul de Studii Transilvane – ora 12:00, în clădirea institutelor Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca, sala de conferinţe de la etajul 1, str. Mihail Kogălniceanu nr. 12 – 14
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1878 – A fost semnat Tratatul de la Berlin: Puterile europene au redesenat harta Balcanilor. Serbia, Muntenegru și România au devenit complet independente de Imperiul Otoman.
1886 – S-a născut actrița Maria Ventura (d. 1954).
1897 – După doar două zile în aer, expediția polară cu balonul cu gaz a cercetătorilor suedezi Salomon August Andrée, Nils Strindberg și Knut Fraenkel a fost forțată să aterizeze. Abia după 30 de ani, în vara anului 1930 doi pescari de pe baleniera Bratvaag au descoperit corpurile celor trei expediționari, perfect conservate în gheață. Șefului expediției, inginerul Andrée, îi lipsea însă capul, mâncat probabil de urși.
1908 – Femeile au concurat pentru prima dată la Jocurile Olimpice moderne.
1930 – În Uruguay, a început primul Campionat Mondial de fotbal.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Te iubesc,
te iubesc într-o manieră inexplicabilă,
într-o formă inconfesabilă,
într-un mod contradictoriu.
Te iubesc
cu toanele mele care sunt multe
și care schimbă stările în mod constant.
ceea ce știi deja,
timpul, viața, moartea.
https://blog.revistaderecenzii.com
Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. Încet, se desfac și s-aștern pe văi perdele de umbră.
Înaintea noastră, pe luciul plumburiu al apei, se ivește-n curmeziș mai întâi o dungă, o coamă gălbuie și creață. Ne apropiem de pragul gherdapurilor. Dunărea începe să vâjâie mânioasă, — e un zbucium ș-un clocot de valuri dintr-un mal în altul. Peste-adâncimi se fac ochiuri mari, cari rotesc în loc. Ici apa se scufundă, bolborosind, ca suptă de gura unei vâltori, colo se umflă, se burdusește și urlă făcând clăbuci, bătându-se de stânci cari nu se văd.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Coșbuc urca încet pe jos dealul Pașcanilor. Spusese birjarului să-l aștepte sus, la bordei. Era o dulce dimineață de vară; ciocîrlii să-nălțau cîntînd în slăvile cerului, toate de pe pămint, lucruri și vietăți, păreau că aduc laudă lui Dumnezeu, fericite că le-a fost dat să existe. Coșbuc pășea încet, gînditor, în liniștea acelei dimineți de vară. La o vreme aude vorbă-n urma lui – un glas mînios de femeie necăjită, care-și mustra bărbatul, răsuna ca o toacă. Poetul, tinchind din mers, privi-ndărăt: un om ș-o femeie, mărunței și slabi amîndoi, veneau agale, cu ochii în pămînt. Gura ei, melița, vorbea repede și cu răutate. Spunea de juncanii vînduți astă-iarnă, de birul neplătit, de datorii (…), de bordeiul în care ploua, de fata pe care nu pot s-o mărite – de multe, de multe.
El tăcea. Rar, cînd se mai oprea femeia ca să-și ia suflet, s-auzea și vorba lui scurtă, gravă, pururea aceeași:
-N-avem pămînt!
https://blog.revistaderecenzii.com
Cap.I
Din aer pe aer, ca o plasă goală
zburam între cărări și atmosferă, sosind și spunând adio,
la apariția toamnei moneda cea mai cunoscută
frunzelor, și între primăvară și spice,
asemenea celei mai mari iubiri, ascunsă într-o mănușă
ce cade, redându-ne ca o Lună Plină.
(Zile oarbe trăiesc în zbuciumul
trupurilor: oțeluri transformate
în liniștea acidului :
nopți sărăcite până la ultima făină :
Stamine strivite de nunta patriei.)