https://blog.revistaderecenzii.com
Sufletul femeii e o enigmă; femeia e un sfinx, o șaradă — spun adoratorii ei fervenți, care se cred totuși misogini.
Această concepție, datorită misticismului erotic al vremii, a intrat cu timpul în rândul adevărurilor curente.
Psihologii și romancierii au încercat s-o documenteze la infinit, poeții „anormali” au pus-o în versuri și i-au exagerat conținutul. Iar femeia a acceptat-o cu grație…
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Ion prinse un uliu şi, ducându-l acasă,
Îl lega cu o sfoară,
Lânga coteț afară.
De o vecinătate aşa primejdioasă
Găini, cocoşi şi gâşte întâi se îngroziră,
Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obişnuiră,
Începură să vie cât colea să-l privească,
Încă şi să-i vorbească.
https://blog.revistaderecenzii.com
Vulpea fară-ncetare
Striga în gura mare
Ca de când elefantul peste păduri domneşte
Trebile merg la vale şi lumea pătimeste.
Că este nedreptate
Să vă să cheltuiască
Veniturile toate
Pentru masa crăiască.
https://blog.revistaderecenzii.com
Ţăranul între vitişoare
Avea şi o căpriţă.
El o numea leliţă,
Îi da adese tăricioare.
Şi bine o ţinea.
Ea însă un nărav avea:
De câte ori ţăranul intra pe zi în casă,
Căpriţa după dânsul pe-o laviţă sărea,
Apoi şi peste masă…
https://blog.revistaderecenzii.com
Aud cum cântă America, îi ascult feluritele cântări,
Ale mecanicilor, fiecare cu glasu-i voios şi puternic, precum se cuvine,
Pe dulgher îl aud cum mai cântă geluind şi cioplind,
Pe zidar, când la lucru purcede şi când lucrul e gata,
Barcagiul, când trage la vâsle şi, sus pe vapor, marinarul,
Îl aud pe cizmarul ce cântă la banc, ghemuit, pălărierul
https://blog.revistaderecenzii.com
Cucul, pasere proastă, dar plină de mîndrie,
Socotind c-al său nume
Este vestit în lume,
Hotărî să mai facă vreo călătorie,
Ca s-adune respecturi, și însuși să privească
Cu ce chip îl slăvește nația păserească.
Plecă: dar abia merse pînă-n vecinătate,
Și găsi felurimi de păsări adunate,
Care din întîmplare
Se-ntrecea la cîntare.
https://blog.revistaderecenzii.com
Mi-a îngânat stăpâna: „Nu-n file-ngălbenite
Stă-mbălsămată taina măririi strămoșești.
Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l privești,
Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite.
Căci, uriașe stoluri la zări încremenite,
Zac norii ce, în pragul genunilor cerești,
Par pajere-ncleștate de zgripțori din povești
Umbrind cetăți în flăcări cu turnuri prăbușite.
https://blog.revistaderecenzii.com
Împărătia dobitocească,
Ca şi a noastră cea omenească,
Statornicie vecinică n-are:
Toate supuse sunt la schimbare!
Din mână-n mână sceptrul se plimbă.
Cel de ieri mare astăzi e mic;
Leu pe urs bate, urs pe leu schimbă,
Dintr-o întîmplare prea de nimic.
https://blog.revistaderecenzii.com
„Ceci est un fait-divers atroce.”
Les Mémoires du Bal-Mabille
Sunt vise ce parcă le-am trăit cândva și undeva, precum sunt lucruri viețuite despre care ne întrebăm dacă n-au fost vis. La asta mă gândeam deunăzi seara când răvășind printre hârtiile mele ca să văd ce se mai poate găsi de ars — hârtiile încurcă — am dat peste o scrisoare care mi-a deșteptat amintirea unei întâmplări ciudate, așa de ciudată că, de n-ar fi decât șapte ani de când s-a petrecut, m-aș simți cuprins de îndoială, aș crede că într-adevăr am visat numai, sau că am citit-o ori auzit-o demult.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Calităţile noastre cele mai lăudate
Ne sînt ades în lume drept crime reproşate;
Aceasta se întîmplă de cîte ori prin ele
Oprim executarea intenţiilor rele.
Iepurele odată