https://blog.revistaderecenzii.com/

Și păsările se-nțeleg între ele. Dumneavoastră poate nu mă veți crede. Atâta pagubă! Dar eu știu multe asupra lucrului ăstuia de la gaița mea, de la gaița mea care, fiindcă am învățat-o să vorbească omenește, mi-a descoperit câteva taine ale graiului păsăresc. D-ta, spre pildă, auzi ciripind o rândunică, crezi că i-a venit, așa, un gust să facă gălăgie, în vreme ce dânsa dă povețe puișorilor ei: „Nu ieșiți la marginea cuibului!” „Nu strigați când nu sunt eu cu voi!” „Tst! pisica!” O vrabie ciripește pe gard. D-tale puțin îți pasă. Și ei, biata! i-a sărit inima din loc: „Uliul!” În nopțile cu lună asculți privighetoarea, — te încântă; ajungi să crezi că pentru tine își revarsă în gâlgâiri ploaia de mărgăritare. Nici nu bănuiești că-și plânge numai dragostea ei

https://blog.revistaderecenzii.com/

Brun, ca ieșit dintr-o sticlă de cerneală, adevăratul tip de oriental; ochi languroși și veșnic îndoliați de odaliscă. Cînd nu cuvîntă, știe să privească și să asculte. Înmagazinează bun și rău, minciună și adevăr, cu lăcomia struțului care nu alege cînd îi e foame. Buna lui credință e nesfîrșită și, printr-o bizarerie curioasă, cu care l-a dotat natura, după cîtva timp de la inhibiție, el își însușește toate întîmplările, transformîndu-le și dîndu-le proporții uriașe. Invenția la el e o trebuință organică, e o reacțiune contra uniformității, un antidot fără de care viața n-ar mai avea nici un haz, e, ca să zic așa, pîinea lui cotidiană. Și-apoi, ce-are a face dacă un lucru e adevărat sau nu, cînd el poate să deștepte curiozitatea cetitorului măcar o minută, sau poate avea aparența unui adevăr.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Am văzut că tu ești Oglinda universală în toată
eternitatea:
mi-am văzut propria imagine în ochii tăi.
Am spus: ”În sfârșit m-am găsit pe mine însumi.
În ochii Lui
am găsit Calea Luminii.”

”Iubirea a spus – Oglinda”
Traducere Simona Trandafir

Sursa: https://poetii-nostri.ro/rumi-am-vazut-ca-tu-esti-oglinda-universala-poezie-id-15240/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Făcuse Dumnezeu aproape toate lighioanele pământului. Îi rămăsese de înviețuit numai câteva. Pe acestea se hotărî să le plăsmuiască după sfatul celorlalte. Astfel putea să cunoască și inima și mintea acelor cărora le dăduse suflet mai dinainte.

Așa, după povața leului, care vroia să știrbească din măreția tigrului, făcu mâța; după gustul raței, zuliară pe lebădă, făptui gâsca; după placul elefantului, ironist, născu șoarecele. Ascultă chiar pe măgar, care-l rugase că, decât ar mai face un dobitoc pe lume, mai bine i-ar lungi lui urechile, doar-doar o putea prinde un sunet mai armonios.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Primăvară..
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri si păreri..

O lungă deșertare zvonește împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri..

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri?!..

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cineva poate fi clarvăzător,
fiind capabil să vadă viitorul, și totuși
poate avea foarte puțină înțelepciune.
Precum omul care vede apa în visul său,
și începe să-I conducă pe toți către un miraj.
„Eu sunt unul dintre aceia care vâd cu inima.
Voi sfâșia vălul.”
Astfel au stabilit cu el în cadrul visului,
în timp ce dormea de fapt
lângă un râu cu apă pură.
Și astfel căutarea s-a mutat
de la locul în care se afla obiectul căutării.

Dormi profund oriunde te-ai afla pe cale;
Poate că vreun călător te va trezi.
Renunță la gândirea subtilă,
la a dubla, tripla,
multiplica (la nesfârșit) greșelile.
Ascultă sunetul apei din interiorul tău.
Acolo ești cu adevărat,
visând că ești însetat,
atunci când apa pe care o dorești
este, de fapt, în interiorul venei mari a gâtului tău.

Traducere Iulia Bontaș

Sursa: https://poetii-nostri.ro/rumi-apa-pe-care-o-doresti-poezie-id-24965/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Sunt cîțiva ani acuma de cînd colaborez la „Viața românească”, unde am fost ospitalizat cu drag și am scris necenzurat de nimeni, decît o singură dată, cînd A. Mirea s-a apucat să parafrazeze un mesaj regal, în care se vorbea, ca totdeauna, de marile reforme ce aveau să se întindă peste țară ca o binecuvîntare. Aceasta este dar proba cea mai evidentă că doctrina poporanistă a d-lui Stere și a tovarășilor dumnealui nu era impusă nici unui competiționar la coloanele sus-zisei reviste.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Curtea mea e la țară, pe malul unei ape. De jur împrejurul curții se încinge un gard de cătină, iar pe cătina în care vrăbiile stau împănate ca albinele în roi, se țese, de cu primăvară până-n toamnă, tulpina de rochița-rândunicii. Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvârlitură de piatră unul de altul, se înalță plopi bătrâni, fuse uriașe pe care se deapână vântul; pe vârfurile lor țin acoperământul, — cerul. Tufe de pomușoară și de agrișe dau, înăuntrul curții, adăpost păsărilor mele.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Astăzi, ca şi în alte zile, ne-am trezit istoviţi
şi înfricoşaţi. Nu deschide uşa la camera de lucru
şi nu începe să citeşti. Pune jos instrumentul muzical.
Lasă frumuseţea pe care o iubim să fie ceea ce dorim.
Există sute de feluri pentru a îngenunchea şi a săruta pământul.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte

Sursa: https://poetii-nostri.ro/rumi-astazi-ca-si-in-alte-zile-poezie-id-10379/

https://blog.revistaderecenzii.com/

În munții Apeninilor , în masivele de piatră pe care cataclismele străvechi ori nervozitățile epidermice ale coajei noastre terestre zbuciumate de vulcani le-a ridicat și îngrămădit sub bolta cerului veșnic senin al Italiei, dormea de veacuri și un bloc de marmură albă. Dormea acolo piatra aceea îngrămădită între stînci și în somnul ei milenar nici nu visa că odată va fi obiectul atîtor discordii și dispute. Nu știa biata piatră, și cum ar fi putut să bănuiască, că în sînul ei marmorean doarme o formă predestinată, o formă a cărei contururi precise trebuia să poarte pe occiput o coroană. Nu știa că odată se va rostogoli din munte într-un nour de praf, tîrînd după ea o avalanșă de pietriș și nisip, și că va descătușa un rîu negru de cerneală care va curge nepotolit și tulbur. Dar dălți și ciocane au bătut în ea cu vrednicie ; așchii mari și luminoase au sărit din trupul ei, și cel ce sta de veacuri condamnat în alba-i închisoare a reintrat în lume grație abilităței de prestidigitator a unui Romanelli oarecare.