https://blog.revistaderecenzii.com/

Me vint ung vouloir de briser
La tres amoureuse prison
Qui souloit mon cuer debriser
VILLON – Les Lais, II/14 – 16

https://blog.revistaderecenzii.com/

De-aş avea

De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare,
Ca şi florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarbă verde,
Ce se leagănă, se pierde,
Undoind încetişor,
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o floricică
Gingaşă şi tinerică,
Ca şi floarea crinului,
Alb ca neaua sânului,
Amalgam de-o roz-albie
Şi de una purpurie,
Cântând vesel şi uşor,
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o porumbiţă
Cu chip alb de copiliţă,
Copiliţă blândişoară
Ca o zi de primăvară,
Câtu-ţi ţine ziuliţa
I-aş cânta doina, doiniţa,
I-aş cânta-o-ncetişor,
Şoptind şoapte de amor.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Aceleaşi lovituri care îl trimiteau la pământ îl aruncau în acelaşi timp departe înaintea vieţii sale, spre anii viitori în care, de-ar sângera, de vină n-ar fi nedreptatea unuia singur. Ca pomişorul întărit de rădăcini şi care îşi strânge crengile rănite lângă trunchiul trainic, el cobora apoi de-a-ndaratelea în mutismul ştiinţei acesteia şi în nevinovăţia lui. În sfârşit, scăpa, fugea, şi cunoştea fericirea deplină. Ajungea la pajişte şi la stavila trestiilor, căreia îi mângâia mâlul şi-i percepea freamătul uscat. Se părea că tot ce pământul produsese mai nobil şi mai perseverent îl adoptase, drept răsplată.
Şi-ar reîncepe astfel până când, necesitatea de a rupe dispărând, el ar sta drept şi atent printre oameni, mai vulnerabil şi mai tare totodată.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/rene-char-adolescentul-palmuit-poezie-id-7133/

https://blog.revistaderecenzii.com/

În plopul meu îşi pune cuibul luna,
Din care iese noaptea ca un corb.
Şi stele-i cad din aripi, dar le sorb
Prin iazuri broaşte, una câte una.

Căci broaştele înghit bucăţi de noapte
Şi sar din mâl în iaz rotind inele
Şi se lungesc pe burta lor de lapte
În care se topesc atâtea stele.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/al.-o.-teodoreanu-broastele-poezie-id-8044/

https://blog.revistaderecenzii.com/

E bine-aici, de-ajuns e şi atât.
Ninsorile nu cad precum apasă.
Stă-n osii reci un cer nehotărât
şi-n cumpeni echilibrul lin se lasă.

Mai bine vezi, spre râpă lupii vin
să bea la copci şi dacă nu, să-şi taie
în ţestul apei limpezii canini
şi lupilor genunchii li se-ndoaie.

De foame muţi, în arc de salt avar,
cu umerii lovindu-se şi saltul,
mai bine vezi cum lupii râpa sar,
mai bine vezi cum unul după altul.

http://poetii-nostri.ro/mircea-ciobanu-augur-poezie-id-2758/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ovidiu, sunt aproape de ţărmii liniştiţi,
Pe care-odinioară, tu zeii izgoniţi
Ai Romei îi aduseşi, şi-unde cenuşa-ţi este.
Cu jale-n plâns slăvit-ai tu locurile-aceste.
Se mai aude lira-ţi sunând precum suna,
Şi-i plin ţinutul încă de amintirea ta.
Tu mi-ai săpat în minte, cu vorba mişcătoare,
A bardului pustie şi cruntă-ntemniţare,
Sub bolta-nceţoşată, sub geruri şi zăpezi,
Sub vara ce pe câmpuri puţină vreme-o vezi:
Răpit de-amarul strunei care ades mă scurmă,
Cu inima, Ovidiu, eu ţi-am păşit pe urmă:

https://blog.revistaderecenzii.com/

E dat acestui trist norod
Și oul sterp ca de mâncare,
Dar viul ou, la vârf cu plod,
Făcut e să-l privim la soare !

https://blog.revistaderecenzii.com/

Al zilei serafim cândva
În nopții s-o preface,
Dar și acestea va zbura
Precum un vis visat în pace.

Azurul și a ai mamei sâni
Ne sunt hotare, pământește.
În ele liniștea – furtuni,
Furtuna – liniști prevestește.

E doar o lege pe pământ,
Pentru-nțelept, copil, fecioară.
De ce mânia Celui Sfânt,
Păgân vișând-o, te-nfioară?



Traducerea Emil Iordache.
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cînd zarva zilei se preface-n şoapte,
       Şi-n pieţele, de linişte-acum pline,
Şi-aşterne umbra străvezia noapte,
       Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea şi chinul,
       Şi ceasurile picură-n tăcere:
În nemişcarea nopţii simt veninul
       Mustrărilor arzînd pîn’la durere.
În cugetul meu trist, noiam de vise,
       Sfîşietoare gînduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
       Rostogolindu-şi gheamul nesfîrşit.
Şi recitindu-mi viaţa mea în silă
       Blestem şi mă cutremur, plîng amar,
Dar rîndurile triste de pe filă
       Răsar prin pînza lacrimilor iar.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/aleksandr-puskin-amintire-poezie-id-3855/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Luna înfige în mare
un corn prelung de lumină.

Unicorn verde și gri,
cutremurat și oxtatic.
Cerul plutește-n văzduh
ca o imensă floare de lotus.

(O, doar tu, străbătând
ultima nopții-ncăpere!)

Traducere Teodor Balș

Sursa: http://poetii-nostri.ro/federico-garcia-lorca-a-doua-aniversare-poezie-id-16099/