https://blog.revistaderecenzii.com/

Frumos trup alb impur
în umbroasa dumbravă-ntins-a păcatului
Mătăsos înger al meu vis înşelător
cu amăgirea aripă de umbră
pe umărul ispititor

https://blog.revistaderecenzii.com/

…și nu știi că tu ești ticălosși mișel și sărac și orb și gol.Apocalipsis, III—17

Cuprins

https://blog.revistaderecenzii.com/

După ce casierița îi dădu restul de la cinci franci, Georges Duroy dădu să iasă din restaurant.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cuprins

https://blog.revistaderecenzii.com/

Maica Aegidia era mititică, pășea mărunt, vorbea scurt și apăsat, avea nas nu tocmai mic și o căutătură aspră și scrutătoare, dar se muia când vedea lacrimi de văduvă: ea a stăruit ca maica priorița s-o primească pe Persida și pentru numai cincizeci de florini pe an, ba a mai și alergat pe la dl Hubăr, economul orașului, ca Mara neapărat să capete arânda podului.

Piesă de teatru în trei acte

https://blog.revistaderecenzii.com/

Călinățuiului, copilăriei mele și mai ales părinților mei, fiii satului meu, care m-au crescut în lumea lor bună și curată.

PERSOANELE

https://blog.revistaderecenzii.com/

MOTO:De notre mal personne ne s’en rie.François VILLON

https://blog.revistaderecenzii.com/

https://blog.revistaderecenzii.com/

A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la arie, ba la târg, iar baba sta singură cuc, că toată ziulica i-ar fi țiuit tăcerea în fundul urechilor dacă n-ar fi strănunat și n-ar fi tușit câteodată. Ba uneori, ca să-și mai ție de urât, tot ea vorbea și tot ea răspundea. Și râdea ea de ea, ca și cum ar fi râs ea de altcineva, înșirând ochiurile pe cârlige.

https://blog.revistaderecenzii.com/

O, tu, râule mărețe, ce întinzi a tale unde
Între șepte colnici, faima al Ausoniei vechite,
De la tine rechem astăzi, în durerile profunde,
Adăpost și lin repaos lângă râpele-nverzite.