https://blog.revistaderecenzii.com
Trad. de Șt. O. Iosif
Păduri și cîmpuri se-nvesmîntă
Cu flori, — s-a desprimăvărat…
Voioasă ciocîrlia cîntă
Sus, în văzduhul fermecat.
Tresare inima-mi pustie
Din toropeala-i de mormînt,
Și tu mă faci, o ! ciocîrlie,
Să plîng încet, și trist să cînt…
https://blog.revistaderecenzii.com
Scuipă pe democrație și drepturile omului….
„Viața Românească”.
Insultă siguranța națională și sentimentele patriotice.
„Porunca vremii” De două mii de ani nu este numai, cum s-a văzut până acum, un roman rasist și renegat, ci, în plus, un roman reacționar și bolșevic. „Reacționar” pentru „Adevărul literar”, „Viața Românească”, „Șantier” etc. – „bolșevic” pentru „Apărarea națională”, „Porunca vremii” etc.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Niculae nu știa că tatăl său se gândea la el mai puțin decât oricând.
Știri neliniștitoare îi veniseră lui Moromete la urechi. Ieri seara se întâlnise cu Scămosu, negustor de găini, care îi povesti ceva despre Achim, iar de dimineață auzise pe unii vorbind că s-a dus cineva la obor să vândă grâu și că s-a întors cu căruța îndărăt: negustorii de cereale dădeau pe dublă nici mai mult nici mai puțin decât douăzeci de lei.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Mai jos descrisă întâmplare
Chiar dacă nu prea e în notă
Or să mă ierte cititorii
Dar merge ca o anecdotă.
Din Berlin, o telegramă
A sosit în graba mare,
Și în București produs-a
O vădită consternare :
https://blog.revistaderecenzii.com
În acest timp, la Moromeți era liniște. Mai târziu când întâlnindu-se cu Cocoșilă, cu Dumitru lui Nae și cu Iocan, avea să afle că Țugurlan a fost condamnat la doi ani închisoare, Moromete avea să întrebe: „De ce a făcut Aristide chestia asta? A înnebunit, sau ce e cu el? El nu-și dă seama că…“
Și nu mai spusese restul gândirii, de uimit ce era…
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Privigătoarea micșoară,
Stînd veselă pe tufșoară,
Își răsuna cîntecelul
Întorcîndu-l în tot felul.
Cucul, ce abia tăcuse
Și din cucuit stătuse,
https://blog.revistaderecenzii.com
Domnul Ștrul din Merkazit [1],
Tare e nenorocit:
I-a murit soția și
L-a lăsat cu trei copii.
Unul stă la o cumnată,
Altu-l ține o nepoată,
Că el ziua, are treabă
Cu parnușa [2], la tarabă.
https://blog.revistaderecenzii.com
… are foarte multe lucruri de cucerit – și le va cuceri. Dar are unul de pierdut, și pe acesta nu știu dacă va izbuti să-l piardă. Are de pierdut obișnuința de a suferi, are de pierdut vocația pentru durere. (De două mii de ani, pag. 211) „Iuda trebuie să sufere”, formula d-lui Nae Ionescu, a făcut repede populară una din paginile romanului: aceea care vorbea despre „obligația iudaică de a suferi”.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Țugurlan ajunse repede acasă și o îngrozi rău pe muierea lui când o dată cu sacul de făină el dădu jos și o pușcă. Ion al lui Miai nu era mai puțin îngrozit, dar Țugurlan îl liniști spunându-i că n-avea de ce să se teamă:
— Tu n-ai făcut nimic, Ioane, îi spuse. Du-te acasă și vezi-ți de treabă.
Țugurlan deșertă sacul cu făină în hambar și îl puse pe băiat să pândească la poartă.
— Vezi dacă vine jandarmul cu soldați! îi porunci el.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Trad. de Șt. O. Iosif
Arborii-nfloriți răsună,
Cîntă cuiburile-n slavă…
Cine-i oare capelmaistrul
În orchestra din dumbravă?
Pițigoiul care-ntr-una
Dă din cap cu-atîta fală?
Ori pedantul cuc ce-și strigă
Numele fără greșeală?