https://blog.revistaderecenzii.com

Moftul romîn face apel la concursul tutulor scriitorilor și desinatorilor, oferindu-le pentru colaborare prețuri conștiințioase pe potriva lucrărilor primite spre publicare.

Revistă eminamente independentă, Moftul romîn primește orice producțiune, articole în proză și versuri, desenuri umoristice, satirice și chiar serioase (prin serioase firește nu-nțelegem nesărate), întrucît ele se prezintă în dimensiuni potrivite cu cadrul nostru și se pot prezenta pe răspunderea nostră publicului cititor, dacă nu sunt semnate cu nume cari au ajuns ele să răspundă îndestul.

https://blog.revistaderecenzii.com

Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge șezând și a vedea numai ceea ce ți se dă, nu însă și tot ce ai voi. Iată pentru ce eu și tânărul meu tovarăș de călătorie ne hotărârăm a merge pe jos peste munți și în răgaz, de la Piatra pân’ la Dorna, lăsând la o parte drumul mare.

https://blog.revistaderecenzii.com

Prin geamurile peticite se strecoară leneșe cele din urmă tremurări ale amurgului. Lumina ruginie pătrunde în casă din ce în ce mai cernită, umplând odăița cu umbre deșirate.

În vatră flăcările roșcate pâlpâie domol, se preling ca niște limbi de șarpe în jurul ceaunașului funinginit, în care apa de mămăligă hohotește înăbușit. Adieri răcoroase rătăcesc pe sub pereții coșcovi, se furișează înlăuntru și-nvălmășesc, câteo clipă, jocul blajin al focului…

https://blog.revistaderecenzii.com

Naivul plug odată (probabil, ofensat)
La un duel de moarte pe tun l-a provocat.
Dar adversarul țanțoș răcni cavalerește:
„Mișelule-n genunche!” Și-n frunte l-a scuipat…
Și pe teren, naivul a fost silit firește
Mult umilite scuze să ceară de la tun.

https://blog.revistaderecenzii.com

Muzeul Județean de Biologie Umană Prahova a pregătit o nouă sursă de cunoaștere pentru pasionații de istoria, cultura și tehnica trecutului prin organizarea unei expoziții de antichități „Povestea obiectelor vechi. Colecție și colecționari”, ce poate fi vizitată la Sala Coloanelor de la Palatul Culturii Ploiești, până pe data de 21 aprilie 2024.

https://blog.revistaderecenzii.com

— Tăticule! Tăticule! țiui Margareta, lovindu-se repede cu palmele peste piept, către Gonea Bobocel, care se necăjea să-și croiască drum cu coatele prin furnicarul de lume ce se grămădea la intrarea cafenelei.

Gonea se opri o clipă, întoarse capul și, văzând pe Margareta, îi strigă cu glas rebegit, zvârcolindu-se furios în puhoiul de oameni:

https://blog.revistaderecenzii.com

Nu vreau să știi că te iubesc;
Voi suferi tăcut, discret –
Cochetele desprețuiesc
     Pe-un franc poet!

Da-n veci închipuirea ta
Din sufletul meu n-o să moară,
Și niminui n-oi arăta
     A mea comoară…

https://blog.revistaderecenzii.com

Ion Bolovanu trăgea să moară…

Stătea chircit în pat, cu un picior întins strună peste cearceaful boțit, cu cellalt cârligat din genunchi, parcă i l-ar fi zgârcit cârceii. Mâinile le ținea rășchirate ca un răstignit, degetele încleștate în așternutul de paie, din care se zgâiau, spăimântate și rupte, câteva fire galbene ca părul în barba unui spân. Pieptul descheiat i se ridica în răstimpuri rare, anevoie, horcăind prelung, parcă cu fiecare înălțare i s-ar fi smuls o coardă din suflet. Ochii, mari, holbați, se mișcau cu priviri sticloase, pline de groază, ca și când ar fi văzut ceva nespus de amenințător.

https://blog.revistaderecenzii.com

Citim în Națiunea următoarea notiță:

O foaie oficioasă în polemica sa cu Românul pretinde că toți câți combat colectivitatea nu mai fac parte din Partidul Național-Liberal, că însuși C.A. Rosetti încetase de-a face parte din acel partid de când începuse a dezaproba actele guvernului. Ce ? Ca să facă cineva parte din Partidul Liberal-Național trebuie să trăiască din buget și prin gheșefturi ?… Mare nerușinare ! Mulți bani ne-or fi costând cei ce-și permit să scrie asemenea enormități !

https://blog.revistaderecenzii.com

Greierul în desfătare,
Trecând vara cu cântare,
Deodată se trezește
Că afară viscolește,
Iar el de mâncat nu are.
La vecina sa furnică
Alergând, cu lacrimi pică
Și se roagă să-i ajute,
Cu hrană să-l împrumute,
Ca de foame să nu moară,
Numai pân’ la primăvară.