https://blog.revistaderecenzii.com/
În goale odăi stă un destin sihastru
Tapete-atinge-o blândă nebunie.
Mușcate-n straturi la ferestre-adie,
La fel narcise-n propriul lor dezastru
Mai caste ca-n grădină, alabastrul.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Mă-ntâlnesc cu amicul meu nenea Mandache pe trotuar, la berărie.
— Salutare, nene Mandache.
— Salutare, neică.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
O palmă grea i s-a lipit pe gură.
În creștet pumnul puse-o lovitură.
Bocancul îi ajunse până-n mațe.
O clipă, văzu numai stele și ațe –
Și șovăi pe un călcîi.
„A! vrei să birui și ai dat întîi!”
Se-nțepeni din umeri, din bărbie,
Spinarea piatră și-o făcu. Ce-o fi să fie!
Sumuse mîneca și scoase
Două brațe cu pulpele groase,
Scrise cu slove și horbote albastre,
Dîrdîia podina subt mesele noastre.
Ceasul se făcu înfricosat.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Onea pîndește pe prispă. Cu ochii căprui, cu părul creț și vulvoi, în cămașă, strîns la mijloc c-o curea lată, de care i-atîrnă un briceag de Brașov c-o singură limbă, cu picioarele goale și crăpate. I se bate inima. Ce fericit ar fi să se deschiză poarta din față și să apară Boaca părintelui Sterea! De două ceasuri de cînd așteaptă. Și-ast-noapte a visat-o toată nopticica.
Onea împlinește la Sfîntu Nicolae șapte ani, și Boaca aproape șase.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Seara când are să joace, își aduce fiecare actriță slujnica, s-o aibă de ajutor la costumat — mai coase ici, mai prinde-mă dincoace, ori du-te de-mi adu un ceai, sau cere de a cineva o țigară șcl.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere,
O! tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul;
Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere,
Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul…
https://blog.revistaderecenzii.com/
Dintre toate invențiunile, desigur că cea mai importantă este a scrierii. Mulți înțelepți nu au putut aduce îndestule laude acestei minunate descoperiri, cu care oamenii, în necazul naturei, își fixează pe niște petice de hârtie și-și comunică între ei gândirea lor peste mări și țări și, mai mult, peste veacuri întregi. Dar ce ar fi fost invențiunea scrierii fără invențiunea tiparului? O sămânță fără putință de a rodi, cel mult o floare de lux într-un ghiveci strâmt, incapabilă de a spori și de a aduce foloase la o lume întreagă.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punt s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.
El vine, se înalță, în cercuri line zboară
Și, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilașii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i și-i zic: „Bine-ai sosit!”
https://blog.revistaderecenzii.com/
Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime,
O,Frumuseţe?Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.
În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul,vitează stârpitura.
https://blog.revistaderecenzii.com/
D. Mariu Chicoș Rostogan, distinsul nostru pedagog și director al școalei model „Ulpiu Traian”, este destul de cunoscut tutulor acelora cari se interesează de mișcarea noastră culturală, așa ca să ne scutim de a-i mai face vreo reclamă. Ne mărginim doar să dăm aci, cu sfințenie, prelegerea pe care d-sa a ținut-o, în fața școlarilor săi, asupra cometei de luni 1, marți la 2 noiembrie.
Continuă să citești