https://blog.revistaderecenzii.com

IX

Tot în această vreme, în aceste verzi zile de iunie când înfloresc salcâmii și când până la seceriș nu mai era decât sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel, Țugurlan află că în sat se vorbea iar despre el; că ar fi sărit la bătaie cu Cocoșilă în poiana fierăriei lui Iocan.

Țugurlan nu pricepuse niciodată pentru ce unele din întâmplările în care era amestecat el se răspândeau numaidecât printre oameni. Totdeauna acest lucru îl întărâta fiindcă de fiecare dată descoperea nepotriviri; una gândea el și alta înțelegeau ceilalți. Să sară la bătaie? Dar, la urma-urmei, de unde această părere la ei?

https://blog.revistaderecenzii.com

Traducere -Lucian Blaga

Într-un regat lângă mare, pe care
Poate că ca ai să-l cunoști într-o zi,
Trăia odată, demult, o fată
Pe nume Annabel Lee.
Ursita i-a fost de a fi iubită
De mine și de-a iubi.
În acel regat lângă mare, eu și ea.
Amândoi eram doar niște copii.
Ne iubeam însă cu-o dragoste ce întrecea
Orice dragoste, eu și Annabel Lee.
Înaripați, chiar serafimii din cer
La dragostea noastră-ar fi putut râvni.

https://blog.revistaderecenzii.com

Pe luncă sună coasa ; jos, pe vale,
Copii fac larmă, rîd, se iau la trîntă :
Pe creangă vesel un florinte-mi cîntă…
Ce dulce-i glasul ciripirii sale !

Din popușoi un iepur sare-n cale :
Seninul zilei oare nu-l încîntă ?
Un foșnet lin de frunze-l înspăimîntă
Și fuge — parcă cerul se prăvale !…

Albine fierb ; lăcuste, greieri saltă ;
Țînțari se bat ; fug fluturi albi departe…
Bondarul singur zice ca din carte…

Eu însă zac pierdut în iarba-naltă,
Privind, cu ochii beți de poezie,
A cerului albastră-mpărăție !

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Farniente

https://blog.revistaderecenzii.com

Visam deștept pe jumătate…
Era o liniște în casă,
Și ziua în amiaza mare
Părea că-i noapte luminoasă…

… Și se făcea că am o mie
Monede-n aur… o comoară!
Trântit pe canapea alene,
Sorbeam cafea, fumam țigară…

https://blog.revistaderecenzii.com

VIII

Astfel se întâmplă că, în scurtă vreme de la însurătoare, bucuria lui Birică se și făcu dureroasă. Gândul că s-ar putea să-l apuce toamna fără casă îl neliniști atât de mult încât, fără să se mai sfătuiască cu familia, se hotărî să facă rost de bani numai în singurul fel în care putea să facă atât de repede și anume să vândă de îndată jumătate din pogonul lui de pământ. Se gândi câteva zile în șir, îi trebuiau cel puțin trei mii de lei dacă vroia să-și facă o casă ca să nu fie bordei (și numai o astfel de casă îi trebuia, altfel toată lumea ar fi zis că iată ce rău a ajuns Polina trăind cu el), dar de unde să ia trei mii de lei? Și apoi cum avea el să trăiască cu o jumătate de pogon de pământ, când alții cu un lot întreg abia se țineau?

https://blog.revistaderecenzii.com

Creştinismul este o religie absolută, dar, vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfect! Poţi să-l imiţi, imperfect, dar una e imitarea şi alta e participarea care te face să te realizezi în tine, prin el, în mod total.

https://blog.revistaderecenzii.com

VII

După plecarea lui Birică și a lui Paraschiv și Achim, Tita și Ilinca mai stătuseră puțin în drum apoi se culcaseră ostenite. Catrina Moromete îl chemase pe Niculae în tindă, vrând să-i dea de mâncare laptele pe care i-l oprise.

— Nu mănânc, se strâmbase băiatul țâfnos. Nu mi-e foame.

— Ia și mănâncă, ce vreai, să ți-l torn în cap? zise mama supărată. Crezi că mi-e milă de tine? Dar mâine-poimâine iar te apuci să zaci de friguri și… să mai stau atunci și de tine, că nu sunt sătulă de câte am în spinare…

https://blog.revistaderecenzii.com

Codrule, stăpînule,
Codrule, bătrînule !
Mișcă-ți tu poienile
Și-ți ridică genele,
De privește pînă-n zare :
Nu s-arată șir de care,
Șir de care ferecate,
Scîrțîind împiedicate,
De-angarale-mpovărate,
De neferi încunjurate ?…

https://blog.revistaderecenzii.com

Priveşti: prin lanurile verzi se pierde
Un fir de vânt şi-o dungă de lăcustă,
Şi ierburile prind ca să-ţi dezmierde
Picioarele şi tivul de la fustă,

https://blog.revistaderecenzii.com

OCTOMBRIE

Întâia zi de școală
Luni, 17.

Trad. Sofia Nădejde

Azi e întâia zi de școală! Ca un vis au trecut la țară, cele trei luni de vacanță! Mama m-a dus azi dimineață la școala Baretti, ca să mă înscrie în clasa a III-a primară; mi-era gândul tot la țară și mă duceam la școală cu inima rea. Pe toate ulițele mișunau copii; cele două librării erau pline de părinți, care cumpărau: ghiozdane, caiete, condeie, și în fața școlii se grămădise atâta lume, încât portarul și polițistul abia puteau să țină orânduială la poartă. Pe când stam lângă poartă, simții că-mi pune cineva mâna pe umăr; era profesorul meu din clasa a Ii-a, cel cu părul roșu și zbârlit, vesel, ca de obicei. El îmi spuse: