https://blog.revistaderecenzii.com
”Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”
Doamne al meu, doamne drept,
Nu ești cel uitat în cer,
Ci nădejdea mea din piept,
În suflet mi odihnești etern.
Nu ești cel spre care noaptea
Își pierd, monahi și clerici,
Nici cel ars de lumânarea,
Fiarelor de prin biserici,
https://blog.revistaderecenzii.com
Bivolul cu coarne de jar
Paște spini, pulbere și lut,
Și lasă scrum și pojar
Pe unde-a păscut și-a șezut.
Pe biserica mare
https://blog.revistaderecenzii.com
Bateți, tobe, bateți! – goarne, sunați, sunați!
Prin ferestre – prin uși, dați buzna, ca
o putere barbară,
În solemne biserici, risipiți-le turma,
În școli unde învață școlarul;
Nu-l lăsați nici pe mine – acuma nu-i vreme
să-și facă fericită mireasa,
Nici pe pașnicul fermier în pace să-și are
ogorul, ori să-și strângă recolta,
Atât de tare să răpăiți și să bubuiți, tobe
– atât de tunător sunați, goarne.
https://blog.revistaderecenzii.com
În curând se va deschide la Ateneu o expoziție de păpuși organizată din auguste inițiativă a Carmen Sylvei.
Ziarele.
În bunătatea ta înaltă
Un gând fermecător avuși:
Să strângi copiii laolaltă
S-admire-o lume de păpuși.
https://blog.revistaderecenzii.com
În orice țară burgheză, un muncitor manual care nu-și cere decât dreptul de a-și câștiga pâinea, numai să-l lase în pace, asta nu devine o „afacere“, în „patria proletariatului“, ea devine una și încă destul de mare. Mai întâi, în Rusia, pacea nu există pentru nimeni, nici chiar pentru birocratul care zi și noapte se tot întreabă dacă se află bine pe „linie“, dacă nu s-a abătut cât de puțin nici măcar în somn. Cât despre pâine, asta-i marea daravelă.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Când a fost odată pre pământ aleasă,
Nobilă
Gutuie poamelor crăiasă,
Dând oblăduire și peste legume
Celor ce se află în întinsa lume,
Tronul își pusese sus la înălțime, întinzându-și cortul în acea lățime,
Stă înconjurată ca crăiasa mare,
De destule poame până-n depărtare ;
Iar în jos, pe vale, stă în șir supt coaste
Feluri de legume drept vitează oaste.
Astfel dar regina, nobilă
Gutuie,
Vru în rânduială tronul ca să-și puie
https://blog.revistaderecenzii.com
Tiflis. — Părăsesc Astrahanul, luând malaria cu mine. Ultimele patruzeci și opt de ore de sejur în acest oraș le petrec în pat, unde mă devoră o febră de cal. Totuși mă scol și plecăm pe Marea Caspică, până la Makatci-Kala, de unde luăm trenul spre Tiflis. Este a doua oară când pătrund în capitala Georgiei. Și voi reveni încă de trei ori, la înapoierea din Erevan, Baku și Kahetia.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Și-n anticul timp d-eroi
Ștrengari erau ca la noi,
Carii din ecces de minte
Derâdeau și cele sfinte.
Cel ce nu li sămăna
Prin minciuni se defăima.
https://blog.revistaderecenzii.com
Nijni–Novgorod–Balakhna — Oare se știe în Occident că se călătorește pe Volga, în condiții excelente? Noi nu ne-am îndoit deloc. Ceva mai mult, ne pregătim, fizic, să întâmpinăm câțiva dușmani ai corpului: paraziți, feluri de mâncare grele, balonări groaznice.
Ne închipuim Volga brăzdată de corăbii viermuite de timp și gâfâind de oboseală seculară.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
În niște fabule un poet scrie
Că Nebunia și pruncu-Amor
Se jucau singuri pe o câmpie,
În primăvara vieții lor.
Știți că copiii cu înlesnire
Găsesc sujeturi de neunire;
Ei dar odată se gâlceviră
Pentru o floare ce întâlniră.
Striga Amorul în gura mare;