https://blog.revistaderecenzii.com
În ziua când Boțoghină îi dăduse fiului său secerea în mână, băiatul, care avea atunci zece ani, se uitase la tatăl său nedumerit:
— Și de cai cine o să aibă grijă? întrebase închipuindu-și că problema cailor e fără soluție.
— De cai o să aibă grijă Irina, răspunse tatăl cu simplitate.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Ușoare neguri cresc din porumbiște
Și arde viu luceafăru-n tărie…
Izvoarele în liniștea pustie
Își tînguie eterna lor restriște.
https://blog.revistaderecenzii.com
Trad. Șt. O. Iosif
Baladă de Bürger
Din somn Lenore-n zori de zi
Tresare tulburată:
— O, Wilhelm, m-ai uitat? Ești mort?
Veni-vei tu odată?
Iubitul ei lupta sub steag
În văile boeme
Și nu-i scrisese nici un șir
De-atât amar de vreme.
https://blog.revistaderecenzii.com
În acest an la seceriș Moromete n-avea de ce să nu fie ca totdeauna el însuși, adică nepăsător față de ceea ce se aduna în urma lui, uitând de toate și pierzându-se pe miriște în contemplări nesfârșite. Nu avea nici cea mai slabă bănuială că Paraschiv socotea acest seceriș ultimul la care avea să ia parte și cu atât mai puțin bănuia că o dată cu aceasta Paraschiv plănuia să smulgă familiei nu numai oile și caii, dar și ceva din acest seceriș. Dimpotrivă, Moromete constata că socotelile lui se împlineau cu prisos; făcuse aprecieri adevărate în dimineața aceea când se trezise din somn; recolta avea să fie deosebit de bogată. Pentru ce avea să se teamă?
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Lungă noapte cu Maurice Buret la „Coupole”. În fața bockurilor noastre deșarte de 1 franc 25, defilează o întreagă umanitate, zâmbete, strigăte de surpriză, scurte scene familiare, amoruri, trădări, drame… Spectacolul îmbată încet, prin trecerea insensibilă a timpului.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Satu-i strîns în bătătură,
Cîntă, joacă, chefuiește…
Sună toba ; plin dulapul
Se-nvîrtește.
În văzduh e-atît albastru !
În senin e-atîta soare !
Înnegresc departe stoluri
De cucoare…
https://blog.revistaderecenzii.com
Trad. Șt. O. Iosif
Cunosc povestea tristă și scurtă-a vieții tale
Și scârba ta născută din vanele plăceri,
Și lumea ta de visuri, dorințe și dureri…
Năluca urmărită de tine-n veci pe cale.
Și am citit o parte din opera-ți măiastră;
Sub biciul suferinței umane te zăresc
Trist, implorând în graiul tău dulce românesc
Pe amor, pe tiranul divin din lumea noastră.
https://blog.revistaderecenzii.com
Ce dulce mustul murmură pe vrană!
Lungi chiote răsună prin podgorii,
Cu doniți pline, fetele, feciorii
Glumesc, s-alungă, cântă, se hârjoană.
— Aduceți must, să-nchin și eu o cană!
S-ascult o clipă cântecul viorii,
Că-s mort de sete și străin ca norii…
Vreau să petrec și eu cu voi o toană!
https://blog.revistaderecenzii.com
Cînd fruntea-n zbucium roşu-a copilului cu-ardoare
Imploră roiuri albe de vise vagi, tîrzii
La patul lui vin două surori fermecătoare,
Cu degete plăpînde şi unghii argintii.
https://blog.revistaderecenzii.com
Din gară, unde îl condusesem pe maistru, care își lua trenul spre Brașov, m-am întors, pe jos la schele. „Cine ar zice că sunt aici cinci ani de muncă…” îmi spusese el pe drum, la colțul Ursului, de unde se mai văd, printre vârfuri de sondă, câteva din acoperișurile noastre. Vorbise cu destulă detașare și n-am avut impresia că așteaptă din parte-mi o replică melancolică. Nu e genul lui de altminteri.
Continuă să citești