Glosă a tuturor semnificațiilor, dragoste…
Lirica Irinei Lucia Mihalca sau despre un ritual germinativ al Poesiei

Privită acum, în perspectiva acestor ani care-au trecut până la noi, lirica Irinei Lucia Mihalca anunța încă de la aparițiile în volume colective, în presa literară, ori cu ecoul unor lauri binemeritați la concursuri literare, o poetă matură, un autor care se mișcă foarte original, aproape fără trac și cu dezinvoltura unui consacrat al genului, între programe și stiluri, teme și modalități lirice, grupări și direcții.

Continuă să citești →

Cronică literară* publicată în revista „Mozaicul”, Nr. 8 / 2017

Dan Ionescu. Presa literară din Oltenia

Volumul Presa literară din Oltenia, valorificând cercetările sale pentru teza de doctorat, profesorul şi scriitorul Dan Ionescu l-a publicat la Editura Aius, Craiova, în 2017. Punctul de vedere al lui Dan Ionescu în această investigaţie hermeneutică vizează în primul rând programele revistelor literare din zonă din perspectivă diacronică.

Continuă să citești →

*Cronică literară apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 9 / 2017

Romanul Academie agramată (Ed. Autograf MJM, Craiova, 2017, 480 p.), de Nicolae Pârvulescu se deschide cu o pagină în care este prezentat efectul unui apel telefonic. Dacă Marcel Proust redescoperea imagini ale timpului pierdut, datorită unui produs de patiserie, care-i amintea de bucuria pe care o trăia mâncând madlenele pregătite în casă, Nicolae Pârvulescu, dedublat în Viorel Roșianu, protagonistul cărții, abandonează mediul urban, profitând de vacanță, pentru a se întoarce acasă, la părinți, în satul Stăncești. Telefonul este un simbol al comunicării, dar de această dată, cu un „zbârnâit strident”, recuplează eul narator la o realitate proximă celei din Întâmplări din irealitatea imediată, de M. Blecher și-l determină s-o rupă cu prezentul. Primul impuls, necesar înțelegerii stării în care se află, este de a rememora, cât se poate de amănunțit, tot „ce făcusem și ce zisesem în timpul mesei de la care mă ridicasem cu câteva minute înainte de miezul nopții”; al doilea, de a pune lucrurile la punct, iar pentru aceasta, este necesară schimbarea mediului.

Continuă să citești →

*Cronică literară apărută în revista „Scrisul Românesc”.

Literaturile române postbelice [Editura Școala Ardeleană, Cluj – Napoca, 2017], cea mai recentă lucrare semnată de Ion Simuț, se referă la impulsul pe care evenimentele istorice l-au conferit literaturii. Autorul explică semantica pluralului din titlu: „Volumul Literaturile române postbelice are la origine ideea celor patru literaturi (oportunistă, evazionistă, subversivă și disidentă), enunțată pentru prima dată într-un articol din „România literară”, în 1993, și dezvoltată în volumul Incursiuni în literatura actuală, apărut în 1994”.

Continuă să citești →

Dan Ionescu: Datina. Revistă tradiționalistă interbelică. Fragmente din lucrare

Traducerile (din lirica universală) nu au fost numeroase, în total cincisprezece, dar de calitate: Petre Grimm, E tristă ziua (după Longfeilov), Shakespeare: Sonet, din englezește, I. Vania, Boul: După Carducci, Secerișul: După D’Anunzio, Corneliu Prescurea, Dante: Vita adora, Sonet IX, din italienește, Al. Iacobescu, Imn soarelui: după M. Kuzmin, Poem: din Al. Block, Sufletul visului după A. Daphini – din grecește, Virgil Tempeanu, Vineta: după W. Muller, Scrisoare: după Aug. V. Platen, Bunul camarad: după Uhland, VI, A. Cotruș, Italia: după Giuseppe Ungaretti, Vara: Ziua: Din poezia polonă de astăzi, E mort: Din poezia polonă, Al. Marcu, Dante, Cântecul XXX, Purgatoriul.

Continuă să citești →

Ideea de timp a fost apreciată în mod diferit

De la intenția cronicarului Grigore Ureche, de a nu se uita diverse fapte și evenimente și de a fi cele scrise „de învățătură” feciorilor și nepoților, par a se fi deprins toate.

Continuă să citești →

O călătorie în Nigeria poate părea o extravaganță pentru un turist, dar pentru profesorul Florentin Smarandache, părintele teoriei neutrosophiei, ea se identifică cu normalitatea. Orice loc de pe această planetă este propice pentru a învăța lucruri noi, pentru a încerca obiceiuri noi, pentru a genera idei noi. “Am constatat că văzând locuri noi, îți vin idei noi. Dacă intri într-un nou câmp spiritual, îți împrospătezi ființa, îți încarci bateriile creației cu noi inspirații. Te conectezi la un câmp energetic diferit. Ieși din rutina acelorași gânduri și simțăminte ale zonei geografice în care trăiești mereu.”

Continuă să citești →

Cronică* apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 7 / 2017, pp. 11 – 12

Sub imperiul teoriei atomiste, în special, a lui Democrit, Ion Pachia Tatomirescu propune un joc liric de structură, De-a fotonii (Ed. Waldpress, 2017), dar „de la lumina din dor”. Prin această precizare, jocul vizat, al unor îndrăgostiți probabil, nu se va desfășura în limita materială a unui atom, ci în dimensiunea infinită a sufletului. Cartea însăși are nouă secțiuni, ale căror titluri sugerează proporții extraordinare: Eul coriambic rubiniu, Etern sigilatul chepeng din capul de la scara care duce-n al zecelea cer, De-a fotonii dar de la lumina din cor, Dacia din sarcofagele piramidei extraplate, Ozon, dinozauri, aspersoare, Risipitorul de prigorii, Cefalopodele focului, Craniul rizom de soc și Puterea argilei albastre.

Continuă să citești →

*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 6 / 2017

Carul cu pere (Ed. Ramuri, Craiova, 2015), cea mai recentă carte semnată de Geo Constantinescu, oglindește atmosfera unei lumi patriarhale, cunoscute de autor în copilărie. Titlul face trimitere la scenele de transhumanță negustorească din Moromeții, de Marin Preda sau din scrierile unui autor mai puțin la modă astăzi, Iancu Bobeanu, când prin sat își făceau apariția, animând copiii, carele muntenilor, pline de fructe.

Continuă să citești →

Victor Munteanu: Prizonierul tăcerii*

Cronică literară apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 5 / 2017

Victor Munteanu se consideră Prizonierul tăcerii (Editura Junimea, Iași, 2016). De aceea, volumul său cel mai recent are două secțiuni: Oare până unde am ajuns?, respectiv, Ieșirea din cuvinte. În prima, autorul, sub presiunea interogației firești, care ar fi rezultatul unei asemenea atitudini (specifică și altor poeți, între care și Lucian Blaga – după cum recunoștea acesta în poemul Autoportret), ilustrează unele efecte, dintre care primul, deloc suportabil, că a ajuns să fie privit cu suspiciune de către semeni, iar pentru a-i convinge de părerea falsă, a trebuit să-și păstreze în mod permanent calmul și rutina: „-Nu cumva cămașa ta, descheiată la piept, / este cămașa lui Iuda? / –Nu, îi răspund liniștit, / bându-mi cafeaua pe prispă” (Cu adevărul pe umeri). Transferul de imagine (derivat din predilecția de a tăcea) asupra lui însuși a fost mai greu de suportat pentru că permitea îndoielii să-l cuprindă: „-Nu că aș vrea să te necăjesc, zice, dar / cămașa asta pe care o porți / nu e cămașa lui Iuda? / -Nu, dom‘le, zic, / privind îndelung la cel din oglindă, / și o mulțime de ochi mă urmăresc cu mare atenție”. Dialogul cu un interlocutor curios din fire influențează ulterior, când unele diferende sunt preluate de autor și dezbătute îndelung, sub forma monologului interior, iar la stadiul conștiinței, toate problemele capătă amploare.

Continuă să citești →