https://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 5 / 2025

Opera poetului Liviu Ioan Stoiciu se încadrează în postmodernism, curent literar afirmat după 1980 și consolidat mai ales după 1990. Poezia lui se caracterizează printr-o voce reflexivă, tensionată între existențialism și ironie, deseori marcată de un ton confesiv și grav, dar și de o distanțare critică față de clișeele poetice tradiționale. Stilul său recurge la fragmentarism, intertextualitate și autoironie, elemente tipice postmodernismului, dar păstrează și rădăcini în expresionismul interiorizat. În cel mai nou volum, intitulat cu o transparență semnificativă Mersul lucrurilor (Editura Limes, Cluj, 2025), Liviu Ioan Stoiciu se angajează, cu o gravitate sobră, într-un demers de descifrare a ordinii — sau poate mai curând a dezordinii — lumii, după o metodă care nu refuză luciditatea și nici nu abdică de la dramatismul interogativ propriu spiritului modern. Structurat tripartit, volumul pare a urmări, încă din prima secțiune, OMUL GOL (în sine: de ce, cum, când, unde, cât), un parcurs inițiatic: acela al omului liberat de straturile uzate ale convenției, pentru a putea contempla, cu obiectivitate, resorturile adânci ale realului.

https://blog.revistaderecenzii.com

Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 5 / 2025

Opera poetului Ion Cristofor poate fi încadrată, în linii generale, în sfera neomodernismului, cu afinități spre reflexivismul existențial și accente simbolice și expresioniste, mai ales în volumele de maturitate. În primul rând, imaginile poetice sunt adesea vizionare, cu accente mitice sau cosmice, ceea ce apropie lirica lui de o viziune ontologică, frecventă în neomodernism. În al doilea rând, unele poeme evocă neliniști metafizice, spaime abisale sau viziuni ale descompunerii lumii, ceea ce duce spre expresionism. Ion Cristofor nu poate fi redus la un singur curent. El scrie dintr-o poziție de sinteză a tradiției lirice românești postbelice, cu deschidere spre poezia europeană, dar cu o profundă voce personală, care transcende clasificările rigide.

https://blog.revistaderecenzii.com

Pe 8 mai 2025, TVR Craiova a difuzat o nouă ediție a emisiunii „Literatura la Craiova”, moderată de dr Dan Ionescu. Emisiunea, realizată în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Craiova, este difuzată săptămânal, în fiecare joi de la ora 16:00, și își propune să aducă în prim-plan teme literare actuale și să promoveze scriitorii contemporani.TVR Craiova+2Facebook+2craiova.tvr.ro+2TVR Craiova+1Facebook+1

https://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 4 / 2025, p. 15

În această epocă a vârtejului cuantic, când fizica tinde spre alchimie și materiile dansează un vals al metamorfozelor, se conturează o obsesie: transfigurarea substanței în spirit și viceversa, ca o încălcare a hotarelor pe care vechea cosmologie le zugrăvise cu strictețea unei dogme. Această forțare a limitelor, similară unei iscodiri a imposibilului, își găsește ecoul și în titlul enigmatic pe care Klaudia Muntean îl așterne, ca un voal hermetic, peste volumul ei de proză fantastică: Piatra soarelui (Editura Monitorul Oficial, București, 2024). Aici, semantica se încadrează între polii unei dihotomii sacre; fie că e vorba de coborârea astrului în cadrul mineral, fie de înălțarea pietrei spre pulsul solar, proza Klaudiei Muntean deschide o fereastră către un univers unde granițele nu se sfârșesc.

https://blog.revistaderecenzii.com

Recenzie apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 4 / 2025, pp. 15, 17

De-a lungul vremii, omenirea a fost stăpânită de aspirația către piatra filosofală, mitul transmutării materiei în înțelepciune. În volumul cel mai recent, Pietrele care nu tac (Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2024), Ionel Simota pare să fi descoperit nu una, ci mai multe astfel de pietre, purtătoare de sens și mărturisitoare ale unui adevăr profund. În viziunea lui, piatra nu mai este un simbol al tăcerii imobile, ci o expresie a cunoașterii care se revelează celui capabil să o descifreze.

https://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică apărută în revista „Noul literator”

Pentru a sublinia dubla pasiune, lirica și pescuitul, George Ceaușu construiește o analogie subtilă cu figura mitologică a lui Ulise. Diferențele dintre el și eroul odiseic sunt prezentate cu un umor fin, care îmbină autoironia cu meditația asupra condiției umane. Prima dintre acestea evidențiază absența unei Penelope care să-l aștepte: „Ulise… / Era așteptat de Penelopa! // Pe mine nu m-așteaptă nicio divă” (Drumuri). A doua diferență, inspirată din alegoria baladei Miorița, anticipează un final spiritual, în care traseul existențial capătă o dimensiune cosmică:

https://blog.revistaderecenzii.com

Volumul Solomon Marcus și limba perfectă (Editura Junimea, Iași, 2024) de Cassian Maria Spiridon se structurează în două secțiuni distincte: Arta și știința lui Solomon Marcus și Solomon Marcus și limba perfectă.

În prima parte, autorul urmărește să scoată la lumină variatele aspecte ale operei lui Solomon Marcus, explorând vastitatea și complexitatea contribuțiilor acestuia în multiple domenii. Solomon Marcus a lăsat o amprentă semnificativă nu doar în științele exacte, unde rigoarea și precizia sunt esențiale, dar și în sfera umanistă, abordând cu aceeași minuțiozitate și profunzime domenii precum poezia, filosofia și lingvistica. Această polivalență a gândirii arată capacitatea lui de a conecta lumi aparent disparate și de a construi o punte între matematică și cultură, între logică și artă.

https://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 3 / 2025

Gela Enea, filolog prin formație, își valorifică pregătirea intelectuală și pătrunde în sfera criticii literare prin Cartea de identitate critică (Editura Neuma, Apahida, 2022). Titlul însuși devine o declarație de principii, sugerând dualitatea vocației sale: poetă și critic literar deopotrivă.

Lucrările analizate, în număr de peste șaizeci, acoperă întregul spectru al creației literare, incluzând poezia, proza și dramaturgia. În ceea ce privește teatrul, atenția se îndreaptă asupra volumului Ultima iubire a lui Cezar, semnat de Horia Gârbea, precum și asupra operei Violetei Savu.

https://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică apărută în revista „Ramuri”, Nr. 2 / 2025

Prin intermediul liricii, Gelu Birău perpetuează celebra maximă, lansată de Socrate, „Cunoaște-te pe tine însuți”, considerată un principiu esențial al filosofiei antice. Birău își propune, în volumul intitulat Cântece esențiale (Editura Oscar Print, București, 2024), o investigare profundă a propriei ființe, proces pe care îl susține prin imagini puternic introspective: „Pierdut în lăuntrul meu, rătăcesc / nesfârșita propria-mi ființă” (Căutare). Impresia de infinit evocă, în mod subtil, ideea unei lumi de apoi, întrucât sufletul, prin profunzimea sa insondabilă, nu poate fi redus la dimensiunile finite ale corpului fizic. Această vastitate lăuntrică lasă să se întrevadă un sens metafizic și devine, astfel, un indiciu al unei continuități dincolo de moarte. Spiritul uman, fiind atât de eterogen și adânc, transcende limitele impuse de anatomie și existența materială. Astfel, lirica sa poate fi percepută ca o formă de dialog intern, în care poetul își examinează sinele cu o luciditate meditativă.