https://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 3 / 2025

Gela Enea, filolog prin formație, își valorifică pregătirea intelectuală și pătrunde în sfera criticii literare prin Cartea de identitate critică (Editura Neuma, Apahida, 2022). Titlul însuși devine o declarație de principii, sugerând dualitatea vocației sale: poetă și critic literar deopotrivă.

Lucrările analizate, în număr de peste șaizeci, acoperă întregul spectru al creației literare, incluzând poezia, proza și dramaturgia. În ceea ce privește teatrul, atenția se îndreaptă asupra volumului Ultima iubire a lui Cezar, semnat de Horia Gârbea, precum și asupra operei Violetei Savu.

https://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică apărută în revista „Ramuri”, Nr. 2 / 2025

Prin intermediul liricii, Gelu Birău perpetuează celebra maximă, lansată de Socrate, „Cunoaște-te pe tine însuți”, considerată un principiu esențial al filosofiei antice. Birău își propune, în volumul intitulat Cântece esențiale (Editura Oscar Print, București, 2024), o investigare profundă a propriei ființe, proces pe care îl susține prin imagini puternic introspective: „Pierdut în lăuntrul meu, rătăcesc / nesfârșita propria-mi ființă” (Căutare). Impresia de infinit evocă, în mod subtil, ideea unei lumi de apoi, întrucât sufletul, prin profunzimea sa insondabilă, nu poate fi redus la dimensiunile finite ale corpului fizic. Această vastitate lăuntrică lasă să se întrevadă un sens metafizic și devine, astfel, un indiciu al unei continuități dincolo de moarte. Spiritul uman, fiind atât de eterogen și adânc, transcende limitele impuse de anatomie și existența materială. Astfel, lirica sa poate fi percepută ca o formă de dialog intern, în care poetul își examinează sinele cu o luciditate meditativă.

https://blog.revistaderecenzii.com

*Articol apărut în revista „Ramuri”, Nr. 1 / 2025

Conceptele lui Constantin Noica privind „devenirea întru ființă” par a se concentra exclusiv asupra „carențelor lumii” – susține Ion Militaru în cea mai recentă lucrare a sa, Filosofia existenței defecte (Editura Institutul European, București, 2023). Cu abilitate analitică, Militaru (care identifică și definește termenii clasici prin care Noica interpretează lumea: „individual”, „determinații” și „general”) își transformă investigația într-un instrument hermeneutic, destinat în primul rând sieși, pentru a defini existența apolinică, prin sublinierea aspectelor deficitare ale acesteia. În capitolul inaugural, Ontologia existenței defect – despre rostul și natura exemplelor în filosofia lui Constantin Noica, Militaru dezvăluie cum se poate ajunge la caracterizarea unei societăți prin examinarea modelelor pe care aceasta le adoptă. Tema îi oferă prilejul de a expune noi fațete ale unor figuri emblematice ale lumii antice, precum Socrate și Platon. Despre Socrate, în particular, aflăm detalii prețioase despre maniera în care acesta a stabilit paradigma sinelui ca motor principal al propășirii individuale, precum și despre metoda prin care și-a șlefuit

https://blog.revistaderecenzii.com

Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 1 / 2025

Cea mai firească și rodnică metodă de întemeiere a unei istorii literare rezidă în inițierea cercetării de la creațiile cele mai apropiate, reprezentative pentru scriitorii autohtoni. Adrian Lesenciuc demonstrează o înțelegere profundă a acestei paradigme și se angajează într-un proiect de anvergură, concretizat în trilogia Critica de direcție (Editura Junimea, Iași, 2024), a cărei structură trimite la arhitectura monumentală a Divinei Comedii a lui Dante Alighieri.

În primul volum, Inelul. Mărimi scalare, autorul realizează o recuperare semnificativă pentru literatura brașoveană, a unei așa-zise „generații pierdute”.

https://blog.revistaderecenzii.com

*Articol apărut în revista „România literară”, Nr. 1 – 2 / 2025

Aspectul mitic al temporalității, evidențiat adesea în literatura populară prin formule introductive, precum: „A fost odată ca niciodată”, dobândește la Mihai Eminescu o direcție filozofică. În Povestea magului călător în stele, poetul interpretează acest timp ca o epocă a unității primordiale, a unei armonii universale. Pe plan științific, etapa coincide cu momentul când toate formele materiale coexistau sub pulsația comună a atomului originar: „În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri / Erau copile albe cu părul blond și des / Și coborând pe rază țara lor de misteruri / În marea cea albastră se cufundau ades; / Când basmele iubite erau înc’ adevăruri, / Când gândul era pază de vis și de eres, / Era pe lumea asta o mândră ‘mpărăție / Ce – avea popoare mândre, mândre cetăți o mie”. Axa temporală este dublată de o cosmologie ontologică, în care planeta era populată de ființe de tip demiurgic (ele manifestau o forță creatoare instantanee: dețineau abilitatea de a transforma ideile în realitate fără intervenție tehnică sau efort manufacturier, trăsătură definitorie a stării paradisiace). Acest ideal al originilor, în care oamenii trăiau vieți apolinice, rămâne un reper fundamental al gândirii eminesciene. Pământenii din această perioadă, înzestrați cu o înțelegere clară a energiilor, devin precursori ai figurii lui Adam.

https://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică apărută în revista „Ramuri”, Nr. 12 / 2024

Prefațat de Crișu Dascălu, volumul Anghel Dumbrăveanu. Scrieri, I. Publicistica literară (Editura David Press Print, Timișoara, 2023) de Bogdan Mihai Dascălu face parte dintr-un proiect de anvergură inițiat de Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” al Academiei Române, Filiala Timișoara, proiect care a debutat în anul 2021. Ediția critică urmărește să reunească textele publicate de Dumbrăveanu în diverse publicații literare timișorene, precum „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Meridianul Timișoara”și„Rostirea românească”. Multe dintre aceste texte fie nu au fost incluse în volumele anterioare ale autorului, fie au apărut într-o formă diferită în cărțile editate, după cum ne pune la curent Bogdan Mihai Dascălu, în Notă asupra ediției. Proiectul editorial prevede publicarea mai multor volume, care vor include, pe lângă publicistica literară, și Însemnări de călătorie, Traduceri și Versuri. Această ediție critică reprezintă o contribuție semnificativă la consolidarea moștenirii literare a lui Anghel Dumbrăveanu și la promovarea patrimoniului literar bănățean.

https://blog.revistaderecenzii.com

Literatura la Craiova, emisiune săptămânală, moderată de Dan Ionescu.

Producător: Simona Ștefania Mușuroi.

Invitați: Mihai Firică, președintele Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Craiova, și poetul Cristian-Liviu Burada.

https://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 12 / 2024

Ion Dur se apleacă asupra figurii complexe a lui Mihai Eminescu în volumul M. Eminescu. Gânditor privat și gazetar cu „metod științific” (Editura Junimea, Iași, 2024). Titlul dezvăluie o trăsătură esențială a personalității lui Eminescu: nonconformismul în sfera gazetăriei, precum și rigoarea cu care și-a susținut opiniile în paginile publicației „Timpul”, tribuna conservatorilor.

Destul de cuprinzătoare, cartea este concepută în două părți importante: Elemente de gândire privată și Gazetar cu metod științific. Încheierea, intitulată evocator Despărțirea cu împărțire (Da, tot Eminescu am rămas), atrage atenția asupra acelei dimensiuni a poetului care l-a consacrat și ca un puternic susținător al interesului public, un veritabil tribun al cetății.

https://blog.revistaderecenzii.com

Sursa: YouTube

Literatura la Craiova, emisiune săptămânală, moderată de Dan Ionescu.

Producător: Simona Ștefania Mușuroi.

Invitați: Florin Logreșteanu și poetul Tudor Nedelcea..

Temele abordate:

https://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică de carte apărută în revista „Convorbiri literare”

Celula cotidiană, despre care s-a scris în cazul lui Bacovia, este spațiul originar (de la care va porni în explorare cosmică) al poetului Mihai Firică, în volumul de lirică, intitulat Dragostea cu parfum de migdale amare (Editura Vinea, București, 2022).

Autorului i se pare că locuiește într-un stup, ai cărui pereți de ceară îi percep mai repede rugăciunile, decât Dumnezeu Însuși, care i-a dictat penitența de a sta pe coji de nucă, într-un colț. Convingerea aceasta are cel puțin două cauze posibile: fie deține ceva în suflet, ineluctabil și pe care nu l-a exprimat, fie se uită la femeie adorată, știind ceva aproximativ împovărător și nu-i mărturisește, pentru a nu anihila misterul care-l țintuiește în tăcere: „Tu zâmbești doar seara. / Pereți de ceară absorb rugăciunea, / pe coji de nucă stau de vorbă cu Dumnezeu, / silabisesc în șoaptă, mângâi cuvintele” (Tu zâmbești doar seara).