Poetul Dan Ionescu (născut în 1970, în Bălăcița, județul Mehedinți) a debutat în 1995 cu volumul de versuri Biblioteca într-o alocuțiune (Editura Avrămeasa, 1995) în care punea, cu curaj, problema condiției poetului într-o lume contemporană debusolată, o lume a brutalei abandonări a spiritului și a valorilor tradiționale care, totuși, au definit-o și i-au dat sens. Punctul de vedere al poetului este tonic, sub aparența naivității este absolut încrezător în valoarea perenă a cuvântului și mai ales în nevoia lui de a recupera omenescul din concasoarele unui timp al continuei degradări.
Explorând adâncimile sufletului* -Cronică apărută în revista „Mozaicul”, Nr. 4 / 2024
Titlul celei mai recente cărți semnate de Gabriela Păsărin: Arheologia emoției și exercițiul critic (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2023) sugerează analiza emoțiilor umane în contextul unei abordări critice. Totodată, titlul se referă la un domeniu interdisciplinar ce combină studiile umaniste cu analiza critică și explorarea emoțiilor umane. Această abordare, asemenea unei săpături în adâncurile istoriei, implică analiza textelor literare și a contextelor sociale și culturale. Împreună, aceste două aspecte – arheologia emoției și exercițiul critic (pe seama operelor literare analizate) – conduc la o abordare holistică a emoțiilor estetice și a modului în care acestea influențează, în cadru contemporan, percepția și acțiunile individuale. Dincolo de semantica presupusă de titlu, cartea reunește cronici de întâmpinare, pe care Gabriela Păsărin le-a publicat în revista „Scrisul Românesc” și „reprezintă al treilea volum după Ispitele identificării. Ipostaze ale actului critic (2014)” și Empatie și receptare critică (2023).
Actualitatea benzii desenate*. Cronică apărută în revista „Ramuri”, Nr. 4 / 2024
Benzile desenate românești au o istorie începând cu secolul al XX-lea, iar primele publicații de profil au apărut în perioada interbelică. În timpul regimului comunist, acest gen a cunoscut o perioadă de dezvoltare, dar și de cenzură și control guvernamental – susține Dodo Niță, în Preambul la Panorama benzii desenate românești (Editura PAVCON, București, 2021). Conceput în trei părți, volumul – ilustrat cu peste o sută de creații inedite – cuprinde douăzeci și două de interviuri cu unii dintre cei mai buni creatori români de bandă desenată. Astfel, în partea I, sunt intervievați „doi artiști exemplari” ai domeniului: Sandu Florea, cunoscut pentru munca sa în industria benzilor desenate americane („cititorii din lumea întreagă ai comicsurilor găsesc tipărit pe coperta acestora numele lui”) și Puiu Manu, care, de curând, a realizat planșele la o adaptare după romanul Pilotul de pe Dunăre de Jules Verne. Partea a II-a, subintitulată Actualitatea benzii desenate românești, se bazează pe mărturiile de viață și de profesie, ale altor douăzeci de ilustratori, a căror activitate este vizibilă și apreciată de către public: Viorel Pârligras, Călin Stoicănescu, Carabal, Mircea Arapu, Costel BD, Dan Popescu, Alexandra Gold, Răzvan Chelaru, Grâce Pârvu, Daniel Danil, Cristian Ciomu, Daniel Eduard Buruiană, Gabriel Rusu, Șerban Andreescu, Vali Ivan, Gabriel Zăbavă, Ionuț Popescu, Xenia Pamfil, Mihai Timoșenco și Florin Purluca.
Forța omului este cuvântul*. Cronică de carte apărută în revista „Ramuri”, Nr. 4 / 2024
Părintele stavrofor Nicolae Jinga amintește despre momentele importante ale evoluției destinului său literar, în Precizări la cartea de poeme intitulată Aisberg (Editura Doxologia, Iași, 2020, 372 p.). Astfel, suntem puși în temă cu unele moravuri ale scriitorilor importanți din literatura noastră, pe care pe atunci tânărul poet Jinga i-a întâlnit și la al căror ajutor s-a așteptat (atât în preajma debutului publicistic, cât și editorial). Cel care l-a sprijinit a fost Mircea Ciobanu.
*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 4 / 2024
Cunoscut din eseurile și articolele de atitudine pe cele mai diverse teme publicate în ultimii ani în presa culturală, Dumitru Șt. Drinceanu vine cu un roman construit pe o temă deosebit de interesantă…
Titlul Dragoste în umbra morții (Editura Brumar, Timișoara, 2019), de Dumitru Șt. Drinceanu poate fi interpretat într-un mod clasic shakespearian, întrucât pare a evoca sacrificiul, în numele dragostei romantice, al unor tineri îndrăgostiți, gata să-și ofere viața unul pentru altul. Cu toate acestea, în contextul prezentat în roman, titlul capătă o nouă dimensiune și semnificație. În loc să se concentreze exclusiv pe povestea de dragoste dintre protagoniști, titlul devine asociat cu miracolul supraviețuirii în fața unei tragedii iminente, precum acel tsunami din Pacific, despre a cărui violență s-a transmis în toată lumea. Astfel, metafora „umbra morții” nu mai indică doar un devotament paroxistic în dragoste, ci și realitatea concretă a pericolului și a tenacității omului în fața acestuia. Titlul subliniază schimbările de perspectivă din cadrul romanului, asigurând cititorului o introducere intrigantă și provocatoare într-o poveste care explorează atât aspecte romantice, cât și tragedii umane de proporții catastrofale.
Inima,
ținând în brațe apogeul sufletului,
palpită animat,
în aplauzele muzelor,
care, fără a cânta poetului,
riscă a rămâne afișe pe stâlpi...
Cu tălpi ușoare,
prin fulguiri și ploi,
s-a întors primăvara -
tolănită în șezlong,
deja își numără păsările cocoțate în pomi
și le dă glas vesel în pieptul ca suveica.
Astăzi,
când pământul n-a rămas într-un picior să țopăie pe axă,
precum așteptară demonii dezastrului,
ci, iată-l! învârtit de mâna Domnului,
dă uitării stânca pe care însuși Prometeu a zăcut,
de ce, vestalelor, vă faceți bagajele,
pentru a urca în miraj?
Pentru ce vă munciți
să treceți vămile, înspre Olimp?
Una dintre voi,
vestalelor în răzvrătire,
ca apele ieșite din matcă,
a luat cu sine o floare de liliac mov,
sub vestmânt, la piept.
În vorbă cu tatăl vostru,
leneș răsfrânt în jilț,
el a mirosit.
-Apropie-te! Zeus a zis.
Ce este parfumul acesta?
-De la floarea de liliac -
pe pământ, a înflorit.
-Și voi,
de la tăria miresmei,
ați greșit căile de zbor
și înspre mine, bosumflate,
ați pornit? Mai mult de atât,
vă aud fredonând cântece de copii.
-Iertare, tată! ați îngăimat
și v-ați întors în poiană.
Din pagină,
gura poetului vă implora:
„Veniți, privighetoarea cântă
și liliacul e înflorit!”.
Pentru ce vă munciți
să treceți vămile, înspre Olimp?
(Va urma)
