https://blog.revistaderecenzii.com/

În urmă cu două decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea științifică cu ceea ce am putea numi, pe bună dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta în acel moment cu probleme deosebit de grave în secția bolnavilor psihici care comiseseră crime abominabile. Violența acestora era atât de mare încât, deși purtau cătușe la mâini și la picioare, personalul medical se simțea serios amenințat de aceștia, iar cei mai mulți psihologi clinicieni obișnuiau să–și dea demisia după aproximativ o lună de lucru cu acest gen de pacienți.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Aşa cum spuneam, am lăsat „să se aşeze” informaţiile uluitoare aflate de la prof.Dulcan şi între timp am căutat să aflu cine este Joe Dispenza – apreciat de acesta. De altfel, prof. Dulcan a mărturisit că a participat la prelegerile lui Dispenza şi că a citit toate lucrările acestuia.

https://blog.revistaderecenzii.com/

De-abia acum am dat întâmplător pe net de podcastul „Fain & Simplu” din 2021 în care Mihai Morar l-a avut ca invitat pe profesorul Constantin Dulcan, o somitate recunoscută internaţional prin cercetările, invenţiile, lucrările şi publicaţiile sale ştiinţifice în domeniul neurologiei şi psihologiei umane.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Reuniunea

Recent, am participat la întâlnirea cu foştii colegi de facultate  – pentru a aniversa împreună 35 de ani de la absolvire. Dintre cei aproximativ 70 de ingineri mecanici politehnişti care am absolvit în 1988, acum ne-am reunit doar jumătate, ceea ce nu este prea rău ţinând cont că viaţa ne-a împrăştiat în cam toate colţurile lumii. 

https://blog.revistaderecenzii.com/

În această vară se împlinesc patru ani de când nu am mai fost la mare şi îmi este tare dor de ea. Nu mă încântă deloc statul la soare sau mersul pe nisipul încins, nu duc dorul aglomeraţiei estivale sau a diverselor distracţii nocturne.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Este poate greu de crezut, dar în ultimii ani am constatat că în cazul meu iertarea a venit de la sine, spontan, în cele mai neaşteptate momente şi împrejurări. Nu m-am mai cramponat de cei care mi-au greşit şi nici nu am mai avut greutăţi să recunosc cinstit când eu am fost cea vinovată. Asta nu înseamnă că totul este roz în viaţa mea, că nu mă enervez, că nu îmi pierd cumpătul – ci doar că astfel de momente ţin foarte puţin, după care se reinstalează pacea şi merg mai departe.

https://blog.revistaderecenzii.com/

De-abia după ce a trecut, am aflat că 7 iulie este decretată Ziua Universală a Iertării – zi pe care fiecare o interpretează la libera alegere. Adică cei mai mulţi, aşa ca mine, o ignoră cu desăvârşire. Şi mă întreb dacă cei care au ştiut de ea au reuşit în 7 iulie să o pună în aplicare.

https://blog.revistaderecenzii.com/

La prima vedere, întrebarea este una de categorie grea, esenţială, dar la care răspunsul se pare că este foarte simplu. L-am găsit pe net, nu mai ţin minte unde şi cui aparţine, ştiu doar că este un text cu care am rezonat într-o măsură atât de mare, încât am decis să ţin cont de el.

Au înflorit trandafirii

În fiecare an, în curtea casei mele are loc o imensă explozie – una de culoare şi frumos. Startul îl dau primăvara ghioceii, zambilele, diversele soiuri de lalele şi narcise care se iau parcă la întrecere cu inflorescenţa pomilor fructiferi. De regulă, după sărbătoarea Paştelui, când noaptea nu mai este foarte frig, culoarea şi veselia florilor este adusă în curte de petuniile şi muşcatele pe care le scot din casă la aer, de clemantita delicată ca o balerină, precum şi de venerabilul meu liliac bătut – care are peste 4 decenii de existenţă falnică.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Am întrebat mulți tineri dacă au auzit de el. Nu. Și o spuneau așa de senin. Am întrebat și doi polițiști săriți de 40 de ani. M-a distrat răspunsul lor cum că nu cumva a lucrat în Regională. Da le-am zis eu la Regionala Divină. Băi oameni buni de 4500 de ani, de la Moise nimeni în afară de Petrache Lupu, în anul 1935 nu a mai vorbit cu Dumnezeu. Există documentare pe youtube, Am urmărit unul în care Adrian Păunescu împreună cu Grigore Vieru au fost la el acasă când avea 86 de ani. Foarte interesant, chiar vă rog să-l urmăriți.