https://blog.revistaderecenzii.com/

Zâmbet de baracudă

M-am reîntâlnit recent cu el, accidental, ceea ce m-a făcut să realizez instantaneu că de ani buni viaţa ne-a îndepărtat. Şi chiar dacă nu i-am simţit lipsa în tot acest timp, paradoxal, m-am bucurat cumva de regăsirea cu „zâmbetul de baracudă” ca de cea cu un prieten demult uitat. Am redescoperit expresia într-o carte pe care o citeam şi mi-am reamintit de ea şi de contextele diverse ale unui astfel de „zâmbet” hâtru.

Pentru cei care nu cunosc peştii decât sub formă de conservă sau preparat culinar, baracuda este un răpitor de apă sărată destul de feroce şi agresiv care nu se sfieşte să atace omul. Ajunge chiar şi la doi metri lungime şi datorită mandibulei sale ceva mai lungi decât restul capului, dă senzaţia că în permanenţă zâmbeşte – doar că, evident, acest „zâmbet” nu prevesteşte nimic bun, ci dimpotrivă…

Puteţi să credeţi despre mine că sunt sadică, ori masochistă – dar mie nu îmi displac astfel de zâmbete ocazionale… În primul rând pentru că de regulă ele apar la persoane puternice, care nu se sfiesc să arate ce gândesc – ceea ce eu cred că este o calitate, nu?

Apoi, viaţa mi-a demonstrat că astfel de zâmbete la oameni denotă mai degrabă (auto)ironie decât răutate, un simţ al umorului deosebit – nu neapărat cruzime. Da, sunt şi excepţii, sunt şi extreme, dar personal nu am avut de-a face cu ele, aşa că pe mine „zâmbetele de baracudă” mă amuză copios. Şi adeseori am avut de-a face cu ele, fie că le-am primit sau chiar le-am oferit…

Pentru că aşa cum mâncarea este insipidă fără sare şi piper, la fel, viaţa mi se pare anostă fără un pic de ironie, persiflare sau provocare. Şi ce alt mod mai interesant de a le „împacheta” -ar putea fi, decât un „inocent” „zâmbet de baracudă”? L-aţi încercat vreodată?

https://blog.revistaderecenzii.com/

Momente de tihnă (II)

Dintotdeauna am avut perioade de odihnă mai lungi sau mai scurte. Concedii, sfârşituri de săptămână prelungite sau nu, zile sau ore de repaos. Dar mai totdeauna le-am cam ignorat. Am sărit peste nenumărate concedii, am lucrat în weekenduri sau ani buni am stat trează nopţi la rând învăţând pentru examene. La fel, am ignorat de multe ori diversele sărbători religioase sau laice declarate prin lege ca zile nelucrătoare – şi le-am petrecut muncind.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Există în limba română cuvinte vechi, aparte, cu o rezonanţă specială şi care uşor-uşor dispar din vorbirea curentă. Unul dintre ele este „tihnă” –  cu semnificaţii adânci – motiv pentru care cred că el devine perimat, poate şi pentru că deprinderile pe care acest cuvânt le descrie sunt şi ele din ce în ce mai ignorate.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Despre amabilitate

Nu sunt sigură dacă amabilitatea este ceva cu care ne naştem, sau este mai degrabă un comportament pe care îl învăţăm – dar cu siguranţă că fiecare dintre noi îşi doreşte să aibă de-a face cu persoane amabile, drăguţe şi politicoase. Pentru că aceasta este o atitudine admirabilă – pe care însă unii au pervertit-o profund.

Astfel, am constatat că avem de-a face cu amabilitatea autentică, cea superficială şi cea profund falsă, din interes.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Despre prieteni

Am crescut cu convingerea că prieteni erau cei cu care automat petreceam cel mai mult timp la joacă sau la şcoală, cei care mă aprobau sau mă laudau, cei care îmi căutau sprijinul sau aprobarea… Anii au trecut, prietenii s-au schimbat, cu zecile, poate chiar cu sutele, unii au rămas, alţii au plecat, cu unii m-am reîntâlnit, pe alţii i-am pierdut definitiv, dar nici până în ziua de azi nu am găsit o definiţie anume pentru prieteni.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ziua internaţională a fericirii

Săptămâna aceasta, în 20 martie, a fost celebrată Ziua internaţională a fericirii („International Day of Happiness”), aşa cum a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU (din 2012).

https://blog.revistaderecenzii.com/

Despre îmbrăţişări (III)

Cu siguranţă că aşa cum ne este foame de hrană, ne este câteodată „foame” de iubire, avem nevoie de o porţie de compasiune, afecţiune, de un strop de căldură sufletească – iar cel mai simplu remediu ar fi o îmbrăţişare…dar…

V-aţi pus vreodată întrebarea: eu câte îmbrăţişări ofer şi primesc pe zi, sau într-o săptămână? În ce măsură mă hrănesc sau mă privez de acest medicament miraculos pentru suflet şi corp? Din ce motive ceva atât de simplu şi benefic a devenit ceva destul de rar?

https://blog.revistaderecenzii.com/

„Vremurile”  trăite în… prezent

            Am luat cunoștință cu surprindere, din presă, despre opinia d-lui Csaba Asztalos cu privire la decizia forurilor în drept de a fi fost reprogramată partida de fotbal dintre echipele Sepsi Sf. Gheorghe – FCU Craiova 1948.

            Menționez că aceasta nu este o problemă care privește doar sportul românesc, în speță fotbalul, ci una de mare amploare care privește întreaga societate, cu atât mai mult cu cât meciul va fi rejucat pe 16 martie, a doua zi după ce spiritele vor fi fost deja încinse de la discursurile personalităților maghiare, de Ziua Națională a Ungariei.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Paștele, un cuvânt sacru în viața oricărui creștin, este una din marile sărbători ale omenirii, însemnând triumful vieții asupra morții, al luminii asupra întunericului, al izbăvirii și se crede că este specific numai oamenilor.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Despre îmbrăţişări (II)

Cu siguranţă că aşa cum ne este foame de hrană, ne este câteodată „foame” de iubire, avem nevoie de o porţie de compasiune, afecţiune, de un strop de căldură sufletească – iar cel mai simplu remediu ar fi o îmbrăţişare…dar…

V-aţi pus vreodată întrebarea: eu câte îmbrăţişări ofer şi primesc pe zi, sau într-o săptămână? În ce măsură mă hrănesc sau mă privez de acest medicament miraculos pentru suflet şi corp? Din ce motive ceva atât de simplu şi benefic a devenit ceva destul de rar?