Arhive categorii: Din manuscrise
Epigramă, de Petre Cazangiu
Fulgi avem, mintea-i de prisos
Gânsacul-șef, creier vânjos,
Convins că are cârdul fraier,
Melania Rusu Caragioiu: R O M Â N I E I. Poem
Motto: ,,Greu crește floarea-n iernile cumplite…”
Din caierul mare al vremii
Istoria strânge-un fuior
Scriind cu fir alb pe milenii
Hrisov cu hrisov, din izvor…
Milena Munteanu: În Sfântul Grai Românesc
Imediat după terminarea facultăţii am făcut o vizită la ţară, într-un sat din Oltenia în care fiecare copac are o poveste, fiecare văcuță are un nume și toți sătenii îi știu pe toți ceilalți. Faţă de satul ardelenesc, ordonat, curat, în care totul era făcut cu socoteală, în bătătura oltenească părea că totul este vraişte. Viaţa se desfăşura ba din deal, ba din vale, câinele muşca purceaua iar purceaua schilodea puii, toţi şi toate erau în devălmăşie, iar mie îmi părea că nimic n-are cap sau coadă… Puii erau chemaţi la mâncare: Pui, pui, pui, mânca-v-ar moartea! Iar moartea nu era niciodată prea departe. Ori venea dihorul, ori vulpea, ori scroafa, ori vecinii, pe puii ăia se bătea o lume întreagă. Cred că nimănui de-acolo nu-i trecuse prin gând să zică: Mânca-v-ar viaţa! sau, şi mai bine: Mânca-v-ar Raiul!
Petre Cazangiu: Stăpâni și sclavi pe al Cuvintelor meleag…
Stăpâni și sclavi pe al Cuvintelor meleag…
– De ce nu-i chiar ușor, dintr-o tâlcuire,
Să descifrezi deplin a vorbelor rostire?
Ion R. Popa: Ea era mireasa (Proză)
Trecuseră aproape doi ani de când Paul Enculescu terminase școala de maiștri. Era ultimul termen promis părinților legat de căsătoria sa, pentru care era tot mai presat. Cunoscuse multe fete, dar niciuna nu-i „căzuse la inimă”, cum încerca el să-i explice mamei sale.