Fiică a scriitorului Vasile Demetrius și a Antigonei (născută Rabinovici), Lucia Demetrius (1910-1992) a rămas cunoscută în literatura și teatral românesc de după anul 1944, mai ales prin compromisurile estetice umilitoare cu realismul socialist al epocii, pe care l-a acceptat integral într-o carieră îndelungată și de care, din nefericire, nu s-a dezis niciodată.
Deşi Constantin Brâncuşi a trăit la Paris peste 50 de ani, apartenenţa sa la poporul român, la formele de cultură şi de civilizaţie specifice românilor, la etnicul românesc, este de necontestat. Odată descoperite rădăcinile artei sale, acestea au alimentat permanent creaţia în sine, propulsând-o în lumina nemuririi cosmice. Astfel, prin ele, inspiraţia naţională şi-a găsit locul ridicării artei brâncuşiene la nivelul creaţiei europene, şi, mai apoi, spre arta internaţională. De aceea drumul vieţii ambiţiosului sculptor a pendulat între Totul sau Nimic.
Unul din marii creatori ai culturii umaniste europene, Francesco Petrarca (1304-1374) și-a dedicat întreaga viață studiului clasicilor Antichității, considerați drept modele pentru noua sensibilitate artistică a vremii. Dar nu numai atât, el a scris o întreagă operă în limba latină, din care amintim doar celebrul poem epic Africa, compus în nouă volume, epopee a victoriei lui Scipione asupra cartaginezilor în cel de-al doilea război punic, veritabil exemplu de vitejie pentru urmașii lor, care se complăceau doar să viețuiască într-o Italie divizată și supusă.
Testament politic dar și mărturie de suflet despre viața și valorile românismului din Transilvania de la răscrucea dintre veacurile XIX și XX și mai ales oglindirea în memorie a acțiunilor modernizării politice, economice și financiare a României Mari în perioada interbelică, constituie obiectul cărții de Memorii și amintiri a lui Ion I. Lapedatu (ediție îngrijită, prefață și note de Ioan Opriș, apărută la Institulul european, în 1998).
În ziua de 2 Iulie 1504 Ștefan-Vodă cel Mare se stîngea de o moarte blîndă la Suceava, în desăvîrșita pace măreață ce se boltia asupra întregei țeri pe stîlpii puternici ai biruinților sale.
*Fragment din cartea Despre fericire (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2020)
Înnobilaţi zilnic sufletul vostru nemuritor!
Cât de nerecunoscători suntem! Apelăm la ajutorul divin doar când ne aflăm în valea deznădejdii. Când suntem pe panta descrescătoare a cosinusoidei vieţii. Atunci prezenţa la biserică e mai mare, slujba de duminică mai ascultată, rugăminţile adresate celui de sus mai intense. Iar cel de sus nu stă impasibil, ascultă ruga noastră şi ne ajută să ne regăsim echilibrul, să gustăm din nou din plăcerea de a trăi viaţa, ne aduce acolo unde ne e locul.